Guvernul nu a greșit când a eșalonat plățile restante ale magistraților, potrivit CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins cererile unor actuali și foști judecători din România, care au reclamat că plata eșalonată a unor restanțe salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive le-a încălcat dreptul la proprietate, scrie Spotmedia.

Dincolo de respingerea plângerilor, Curtea formulează observații importante despre modul în care instanțele românești au ajuns să decidă singure asupra unor drepturi salariale de care judecătorii puteau beneficia ei înșiși, ridicând problema unui posibil conflict de interese.

CEDO a decis că eșalonarea și amânarea plății unor restanțe salariale nu au încălcat Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere situaţia economică şi bugetară a ţării, CEDO consideră justificată decizia Guvernului privind eşalonarea, mai ales că magistraţii au oricum venituri mult peste media naţională, iar plata în tranșe nu le-a afectat în mod semnificativ condițiile de trai.

Decizia CEDO vine în contextul în care Înalta Curte a respins recent recursul Guvernului Bolojan, în procesul prin care tot Înalta Curte a dat în judecată Executivul pentru plata restanțelor salariale ale magistraților. Este vorba de aproximativ un miliard de euro, pe care statul ar trebui să îl plătească magistraților în 2026. Şi CCR a dat recent dreptate Înaltei Curți conduse de Lia Savonea în disputa cu Executivul.

Cazul de la CEDO privește sume pe care statul român fusese obligat să le plătească unor magistrați drept despăgubiri pentru diferențe de remunerație considerate discriminatorii în raport cu alte categorii de magistrați sau funcționari. Reclamanții au susținut că executarea treptată a hotărârilor definitive nu le-a respectat drepturile.

CEDO vede un conflict de interese

În motivarea hotărârii, Curtea de la Strasbourg observă că, de-a lungul timpului, jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție a contribuit la reconfigurarea cadrului juridic privind remunerația judecătorilor, fără modificarea formală a legilor care reglementau salariile acestora.

CEDO atrage atenția că participarea unor judecători la decizii privind componente ale remunerației de care puteau beneficia ei înșiși era susceptibilă să genereze un conflict de interese. Mai exact, interesul lor patrimonial personal putea interfera cu exercitarea imparțială a funcției.

Curtea mai observă că instanțele ar fi putut depăși rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii, creând aparența unui conflict de interese între instituții și a unei tensiuni între puterea judecătorească, pe de o parte, și puterile legislativă și executivă, pe de altă parte.

Judecătorii nu trebuie să se substituie autorităților responsabile de politicile bugetare și economice, subliniază CEDO.

Stabilirea priorităților de cheltuieli și alocarea resurselor publice țin de competența Guvernului și a Parlamentului, care dispun de o marjă largă de apreciere în acest domeniu.

De ce a considerat CEDO că plata eșalonată a fost justificată?

Curtea amintește că statul nu poate invoca, pur și simplu, lipsa banilor pentru a justifica neexecutarea unei datorii stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În acest caz, însă, CEDO a identificat circumstanțe excepționale, legate de constrângeri economice și bugetare într-o perioadă de criză severă și prelungită. Autoritățile române au recurs la ajustări succesive care au permis plata treptată a sumelor datorate, în paralel cu măsuri de redresare a finanțelor publice și cu menținerea serviciilor publice esențiale.

Curtea consideră că această abordare a urmărit un echilibru între interesele publice și cele private.

CEDO a ținut cont și de situația particulară a reclamanților. În aceste condiții, chiar dacă întârzierile au fost semnificative, Curtea nu a constatat că neexecutarea integrală a hotărârilor le-ar fi afectat însăși esența dreptului de a obține executarea acestora sau că le-ar fi impus o sarcină individuală excesivă.

Prin urmare, cererile au fost respinse ca vădit nefondate.

Decizia nu înseamnă că statul poate amâna oricând plata unor drepturi stabilite de instanțe și nici că orice întârziere este justificată de situația bugetară. CEDO a apreciat că, în circumstanțele particulare ale acestui caz, măsurile de plată eșalonată nu au încălcat drepturile reclamanților în modul reclamat de aceștia.

În același timp, observațiile despre posibilele conflicte de interese în stabilirea propriilor drepturi salariale ridică întrebări importante despre limitele rolului instanțelor în raport cu celelalte puteri ale statului.