Industria plasticului – minciuni cu repetiție: doar 9% din plastic este reciclat, restul – depozitat sau ars
Industria plasticului a promovat ani la rând reciclarea drept soluție magică pentru gestionarea deșeurilor. În realitate, în interiorul industriei, oamenii care luau deciziile erau convinși că reciclarea este doar o vorbă în vânt, nefiind viabilă nici din punct de vedere tehnic, nici economic.
Conform unui studiu recent realizat de Center for Climate Integrity (CCI), producătorii de plastic au indus în eroare publicul cu privire la fezabilitatea reciclării plasticului, cu zecile de ani, începând din anii 1980, potrivit raportului citat de publicația Popular Science (PopSci).
Raportul organizației non-profit dezvăluie modul în care industria plasticului a promovat reciclarea ca soluție pentru deșeurile plastice de-a lungul deceniilor, în timp ce o considera, în realitate, neviabilă atât din punct de vedere tehnic, cât și economic.
Astfel, statisticile arată că majoritatea plasticului este fie depozitat, fie ars, iar doar aproximativ 9% este reciclat, conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
Potrivit Center for Climate Integrity, raportul prezentat se referă exclusiv la reciclarea plasticului, nu la toate tipurile de reciclare. Alte materiale, cum ar fi hârtia sau sticla, prezintă cifre mai bune în materie de reciclare, iar procesele tehnologice aferente reciclării sunt mai puțin complicate și costisitoare.
Conform datelor din 2018 ale Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), procentul de hârtie și carton care au ajuns la reciclare era de peste 68%, în timp ce sticla avea o rată de reciclare de aproximativ 31,3%.
Studiul CCI arată că industria gazelor naturale și a petrolului, cu extensia lor în petrochimie, și-a protejat și și-a extins producția și piețele de desfacere a plasticului, în timp ce bloca inițiative legislative sau de reglementare care ar fi abordat în mod fundamental problema deșeurilor și a poluării cu plastic.
O industrie multiplicată de sute și sute de ori
În anii ’50, industria plasticului a început să producă plastic de unică folosință, într-o încercare – dovedită cu succes – de a-și crește profiturile. Această ”trecere la produsele de unică folosință”, așa cum o numește raportul, a creat o problemă uriașă legată de deșeuri, iar inițial industria plasticului a promovat drept soluții depozitarea pe terenuri virane sau incinerarea acestora.
În anii ’80 și ’90, industria de profil s-a confruntat cu o reacție tot mai puternică din partea consumatorilor cu privire la deșeurile de plastic și la promovarea unor legi care să limiteze vânzarea produselor de unică folosință.
Conform raportului Center for Climate Integrity, industria a investit sume enorme în campanii complexe pentru a evita interdicțiile sau limitările de comercializare, convingând publicul că există o soluție magică: reciclarea.
Prin urmare, între 1950 și 1990, producția mondială de plastic a crescut de la 2 milioane de tone până la 120 de milioane de tone anual, potrivit unui raport realizat de publicația ”Our World in Data”.
De atunci, producția de plastic a mai crescut de încă aproape 4 ori, atingând o cantitate de 459 de milioane de tone pe an în 2019.
Poluarea cu plastic, ubicuă și inevitabilă
Astăzi, poluarea rezultată din plastic se regăsește virtualmente peste tot: din Groapa Marianelor până pe Everest, de la aerul pe care îl respirăm până la mâncarea pe care o consumăm.
În declarațiile date presei, Asociația Industriei Plasticului, un grup de lobby al companiilor de profil, a respins raportul realizat de CCI:
”Așa cum le stă în obicei, în loc să lucreze împreună pentru obținerea de soluții reale pentru a aborda problema deșeurilor de plastic, organizații precum CCI aleg să lanseze atacuri politice în loc de soluții constructive”, a transmis asociația într-o declarație pentru The Guardian.
Studiile recente și decizia luată intempestiv de autoritățile chineze, în 2017, de a limita importurile de deșeuri de plastic au “dezvăluit” marile probleme legate de reciclarea plasticului, care a fost ”văzută mereu ca o strategie de PR de către industria responsabilă pentru cea mai mare cantitate de producție de plastic și deșeuri de plastic”, a spus Dan Coffee, cercetător în politici de mediu la UCLA.
”Plasticul reprezintă o provocare majoră și unică în ce privește reciclarea, pentru că procesele sunt cu totul diferite în comparație cu orice alt material”, spune Davis Allen, unul dintre co-autorii raportului CCI, într-o intervenție pentru PopSci.
Cele mai multe tipuri de plastic pot fi reciclate doar de câteva ori înainte de a deveni prea casante.
Conform studiului citat,
“… substanțele chimice derivate din combustibili fosili care stau la baza producerii plasticului sunt vulnerabile la căldură și la alte procese folosite în reciclare. Pe măsură ce substanțele chimice se degradează, acestea își pierd calitatea și stabilitatea, iar plasticul reciclat devine neviabil pentru mulți producători”.
Cu alte cuvinte, plasticul devine fragil când este reciclat repetat.
În plus, diferitele forme de plastic nu pot fi reciclate împreună, iar aceste neajunsuri limitează potențialul de reutilizare al materialelor plastice.
Potrivit datelor Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), la nivelul anului 2018 doar 8,7% din materialele plastice scoase pe piață au ajuns să fie reciclate în SUA.
Totuși, anumite tipuri de recipiente din plastic – sticle de băuturi răcoritoare și apă (PET 1), precum și recipientele din plastic folosite la ambalarea laptelui (HDPE 2) – au o probabilitate mai mare de a fi reciclate, întrucât procesul tehnologic este mai simplu. În ceea ce privește celelalte obiecte din plastic,
”… uriașa majoritate a ambalajelor din plastic pe care le folosim acum nu au nicio șansă de a fi reciclate”, a spus Allen.
Acesta spune că, pentru a evita impactul asupra mediului, el însuși folosește o sticlă de plastic reutilizabilă, pentru apă.
Cercetătorul american mai susține că oamenii ar trebui să fie mai indulgenți cu ei înșiși și să reziste impulsului de a se învinovăți pentru că utilizează obiecte din plastic, contribuind astfel la poluarea mediului.
”Niciunul dintre noi nu are opțiunea de a evita cu totul plasticul, iar asta vine din însăși proiectarea acestei industrii și a pieței de profil. Acesta a fost de la început obiectivul industriei plasticului, încă de când au început să facă reclamă plasticului de unică folosință, în anii 1950 și 1960, iar de atunci a rămas obiectivul lor principal, inclusiv în zilele noastre”, a adăugat Allen.
Minciunile gogonate, premeditate și cu repetiție ale giganților industriei de profil
„Reciclarea [plasticului] nu poate fi considerată o soluție permanentă de gestionare a deșeurilor solide, ci doar amână momentul în care respectivele articole vor trebui eliminate”, se arăta într-un raport din 1986 al Vinyl Institute, un grup de lobby al industriei petrochimice.
Opt ani mai târziu, presa americană cita o declarație nepublică a unui angajat al companiei Exxon, care spunea că gigantul industriei petroliere este
”… angajat în numeroase activități privind reciclarea plasticului, fără să fie dedicat rezultatelor concrete.”
Așadar, interesul major al celor de la Exxon nu era să rezolve problema deșeurilor de plastic, ci doar să se prefacă și să pară preocupați pentru publicul larg.
De altfel, în raportul CCI citat, sunt prezentate o mulțime de citate care evocă minciuni gogonate utilizate de marile companii prin campanii costisitoare de marketing, PR și publicitate, contractate fie direct de companii, fie de grupuri conexe cu interese în industrie.
În mod constant și vocal, industria plasticului se laudă fără încetare cu progresele majore în reciclarea plasticului, încercând să întărească publicului convingerea că sticlele de plastic se pot recicla din nou și din nou.
Chelsea Linsley, co-autoare a raportului CCI, a rezumat simplu și direct concluziile studiului.
”Aceste companii au înșelat publicul cu repetiție și premeditare și ar trebui să fie trase la răspundere pentru asta. Practic, acesta este mesajul pe care vrem să-l audă consumatorii.”
Potrivit lui Linsley, raportul CCI ar trebui să servească, întâi de orice, ca instrument pentru noi anchete și noi procese de reglementare la nivel național, în statele lumii.
În acest sens, ea dă drept exemplu ancheta demarată în 2022 de către procurorul general din California, Rob Bonta, privitoare la campaniile de marketing extrem de scumpe comandate de industria plasticului, pe care Bonta le-a caracterizat drept o ”campanii agresive de înșelăciune la adresa publicului”.