Kryptonita lui Superman scindează Serbia: tărâmul făgăduinței sau dezastru ecologic?
Datele din prospecțiuni arată că Serbia ar putea sta pe un zăcământ uriaș de litiu care conține spre 10% din toată cantitatea din prețiosul metal disponibilă în întreaga lume. Cum metalul este tot mai solicitat de producătorii de baterii pentru mașini electrice, interesul este imens. Atâta doar că scoaterea lui din pământ va crea o bombă ecologică, spun ecologiștii.
Locuitorii orașului sârb Loznica au fost alertați mai întâi de mai multe organizații ecologiste care au dat alarma cu privire la planurile de construire a unei mine de litiu în apropierea orașului de vreo 20.000 de locuitori de pe malul râului Drina, lângă granița cu Bosnia și Herțegovina.
Mina ar trebui să devină operațională până în 2026, dar militanții ecologiști au evidențiat lipsa studiilor de impact asupra mediului și posibilele efecte negative ale exploatării minereului asupra comunităților din jur. Posibile scurgeri din iazurile cu reziduuri industriale, contaminarea solului și perturbările fluxurilor de ape subterane sunt doar câteva dintre riscurile potențiale menționate, scrie publicația Emerging Europe.
People vs. Rio Tinto
În centrul controversei se află gigantul minier anglo-australian Rio Tinto, care a descoperit în 2004 un nou mineral – jadaritul – în valea omonimă a râului Jadar, afluent al Drinei, aproape de Loznica.
A fost o descoperire epocală: jadaritul conține atât litiu, cât și bor, două elemente extrem de valoroase pentru o sumedenie de industrii, dintre cele mai profitabile și mai în vogă.
Dacă litiul este utilizat în cele mai multe dintre bateriile cu care sunt alimentate mașinile electrice – și nu numai -, borul este utilizat în principal în compuși chimici. Aproximativ jumătate din borul consumat la nivel global este folosit ca aditiv în fibra de sticlă pentru izolații și materiale structurale. Următoarea utilizare importantă este în polimeri și în ceramica utilizate la materialele structurale și refractare ușoare, de înaltă rezistență. Sticla borosilicată este căutată pentru rezistența și șocul termic mai mare decât sticla obișnuită.
Se estimează că există 200 de milioane de tone de minereu de borat de litiu în Valea Jadar, ceea ce l-ar face unul dintre cele mai mari zăcăminte de litiu din lume, putând furniza 10% din cererea mondială.
Desigur că Rio Tinto abia așteaptă să înceapă exploatarea. Pentru moment, planurile companiei indică începerea construcției minei anul viitor.
Totuși, de când a fost anunțat proiectul, în 2017, criticii acestuia au subliniat posibilul impact negativ al minei asupra mediului, îngrijorări care au fost agravate de istoricul pătat al Rio Tinto în problemele privind protecția mediului.
Cel mai recent incident a avut loc în urmă cu un an, în aprilie 2020, când compania a intrat în colimator din cauza problemelor de sănătate cu care se confruntau locuitorii din Bougainville, o comunitate din Papua Noua Guinee, despre care se presupune că au fost cauzate de reziduurile de la o mină de cupru și aur pe care firma a abandonat-o acum 20 de ani.
Un alt incident de mare anvergură și cu mare impact public s-a petrecut doar o lună mai târziu, în Australia.
În cadrul lucrărilor care vizau extinderea minei Brockman 4, Rio Tinto a demolat o peșteră sacră a populațiilor indigene din defileul Juukan, în Australia de Vest, unde se păstrau dovezi ale prezenței umane continue vechi de 46.000 de ani, fiind considerat singurul sit de pe teritoriul australian în care prezenta semne de prezență umană continuă până în ultima eră glaciară. Compania a comunicat ulterior că ar fi avut trei opțiuni alternative pentru a păstra situl intact, însă a ales să îl distrugă, fără a informa populațiile indigene, care avea respectivul sit în custodie, despre alternative. Populațiile Puutu Kunti Kurrama și Pinikura, care sunt custozii locali ai teritoriilor, au contestat decizia companiei, indicând distrugeri ireparabile ale peșterii lor.
”Lista de posibile pericole cu care se va confrunta vestul Serbiei și estul Bosniei și Herțegovinei din cauza deschiderii acestei mine este foarte lungă”, spune Miroslav Mijatović, președintele Echipei de Combatere a Corupției din Podrinje (PAKT), o organizație care s-a remarcat printre cele mai critice la adresa Rio Tinto și a planurilor sale de exploatare a litiului.
El adaugă că una dintre problemele principale este durata de viață preconizată a minei: aceasta nu a fost încă stabilită, dar se estimează a fi în jur de 60 de ani.
”În acest caz, sterilul ar ocupa un spațiu uriaș, se estimează că Rio Tinto ar lăsa în urma sa minimum 90 de tone de steril, care ar urma să treacă printr-o prelucrare chimică foarte complicată”, spune Mjatović.
O altă problemă ar fi aceea că procesul de explorare a zăcământului deja a perturbat fluxurile apelor subterane, iar apele saline apar deja la suprafață.
”Pe lângă minereu, se va extrage din mină și apă salină, aproximativ 942.000 de tone pe an, adică aproximativ 2.800 de tone pe zi, ape care conțin aproximativ 30 de grame de sare pe litru. Aceasta este o mare problemă, deoarece experții spun că va fi imposibilă evitarea eroziunii din cauza pompării apei saline, deoarece această apă se va găsi în porii rocilor”, explică Mijatović.
Potrivit profesoarei Dragana Đorđević, șefa Centrului de excelență în chimia și ingineria mediului, principala problemă cauzată de mină va fi distrugerea permanentă a solului fertil din zonă, care nu va mai putea fi folosit niciodată pentru agricultură.
”Împreună cu minereul, vor fi extrase și elemente toxice din sol, care împreună cu sterilul vor fi stocate la suprafață”, spune ea.
În plus, unele dintre aceste elemente toxice vor fi modificate chimic în urma prelucrării minereului, în forme care sunt mai toxice decât cele găsite în minereu.
Prof. Đorđević spune că tehnologia planificată de extracție și purificare a minereului presupune utilizarea a aproximativ o mie de tone de acid sulfuric pe zi, împreună cu cantități mari de apă necesare pentru spălarea sedimentului.
”Din acest motiv, acest tip de exploatare prezintă un risc ridicat pentru mediu în fiecare zi de operare, pentru toate segmentele mediului – pământ, apă, aer și ființe vii -, creând pericole și dăunând grav sănătății oamenilor care vor trăi în continuare lângă mină”, spune ea.
La riscurile de contaminare a mediului se adaugă inundațiile, la care regiunea este predispusă, iar schimbările climatice ar putea să cauzeze episoade de inundații chiar mai frecvente decât până acum. Prof. Đorđević amintește de o scurgere de ape reziduale care a avut loc în 2014 la mina Stolice, tot în regiune, cauzată de inundații. 40% din daunele cauzate de inundații în zonă au fost legate de sterilul minei Stolice, stocat într-o cantitate de aproximativ 100 de ori mai mică decât cea pe care o va genera mina Jadar.
Pentru Dragana Đorđević lucrurile par limpezi când vine vorba de mina Jadar: pur și simplu nu merită.
”Cantitățile mari de steril vor fi o bombă eco-chimică cu ceas, care va fi spălată de precipitații, inclusiv ploi acide, iar compușii periculoși se vor răspândi în solul fertil și în apă. Nu poate fi în interesul Serbiei. Salvarea apelor nedeteriorate și nepoluate valorează mult mai mult decât acest tip de mine”, mai spune ea.
Aprovizionarea cu apă în Serbia este deja o problemă, mulți experți subliniind că deschiderea unor noi proiecte miniere ar putea agrava problema. Potrivit acestora, mina de litiu planificată va avea implicații nefericite și pentru alimentarea cu apă potabilă în regiune.
”Din cauza exploatării intensive a petrolului din Banat (regiunea Banatului Sârbesc din nordul țării, n.n.) care a provocat poluarea gravă a apelor subterane, o bună parte din Voivodina rămâne încet-încet fără apă potabilă. În cele din urmă Voivodina, Mačva și chiar Belgradul s-ar putea confrunta cu probleme serioase privind aprovizionarea cu apă”, explică Đorđević.
Rio Tinto: 100 de mil. $ în proiecte de protecția mediului
De cealaltă parte, alți experți, alături de compania Rio Tinto, susțin că nu există niciun motiv pentru a nu avea încredere în promisiunea companiei cum că va respecta cele mai riguroase măsuri anti-poluare, iar apele regiunii vor fi în siguranță. Despre solul din zona Loznicei, aceștia spune că nici măcar nu este atât de fertil după cum se spune. La rândul său, compania minieră a declarat că va folosi un nou proces experimental, care previne poluarea și care a fost testat de peste 2.000 de ori în Australia.
Rio Tinto neagă cu vehemență că râurile Jadar, Drina și Sava vor fi poluate, adăugând că va investi peste 100 de milioane de USD în acțiuni de protecție a mediului.
Potrivit unei declarații recent făcute de companie, în urma unui protest organizat la Loznica împotriva minei, pe 9 aprilie, cele mai înalte standarde de protecție a mediului vor fi respectate și implementate la mina Jadar, în conformitate cu reglementările din Serbia și din UE.
Dar activiștii și experții nu sunt convinși.
”Nu ajută la nimic să vorbești despre standarde ecologice atunci când pui la cale devastarea completă a terenurilor fertile și împădurite, distrugerea industriei zootehnice, a apiculturii și a altor activități din care trăiește populația din zonă”, spune prof. Đorđević.
Belgradul merge mai departe
Mai mult decât toată cearta dintre Rio Tinto și comunitatea din Loznica, guvernul sârb a aprobat recent realizarea unui studiu care să evalueze potențialul de exploatare a litiului într-un al doilea perimetru, la aproximativ 150 de kilometri spre sud-est, în apropierea orașului Požega.
La fel ca în Loznica, localnicii au protestat împotriva deciziei. La un miting organizat pe 17 aprilie, protestatarii au spus că nu vor să accepte sub nicio formă venirea celor de la Rio Tinto în regiunea lor.
”Pe baza datelor disponibile despre modul în care se vor desfășura lucrările, inclusiv cele inițiale, de explorare, am ajuns la concluzia că, prin realizarea acestui proiect, calitatea solului și a aerului ar fi perturbată, precum și biodiversitatea zonei”, au spus reprezentanții unei organizații locale, care a chemat lumea la miting, Inițiativa pentru Požega.
”Interesul național”
Având în vedere cantitatea uriașă de bani pusă în joc, mai ales că estimările privitoare la cererea de litiu în perioada următoare sunt într-o tendință ferm ascendentă, guvernul de la Belgrad a făcut din exploatarea litiului una dintre prioritățile sale.
Și totuși, cât de mult litiu există de fapt la Jadar? Nu toată lumea pare să fie de acord cu estimarea de 10% din întreaga ofertă globală de litiu.
”Conform datelor din literatura științifică de specialitate, pe care le-am consultat, cantitatea este semnificativ mai mică, iar unele date publicate afirmă că situl conține aproximativ 1,4% sau chiar mai puțin din oferta mondială de litiu”, spune Dragana Đorđević.
Președintele sârb, Aleksandar Vučić, a declarat la începutul acestui an că ”moare de râs” din cauza protestelor împotriva jadaritului, menționând că Serbia nu are vreo ieșire la mare sau alte bogății naturale care ar putea aduce bugetului de stat venituri de milioane de euro.
”Protestează în vestul Serbiei împotriva lui Rio Tinto și spun că se va întâmpla o catastrofă. Acolo nu va fi nici o catastrofă”, a declarat Vučić postului sârb Happy TV.
Sunt destui care nici măcar nu vorbesc despre eventuala catastrofă ecologică, ci îi îngrijorează tocmai cât va câștiga Serbia din toată afacerea.
Redevențele miniere din Serbia sunt relativ mici, de la 3% până la circa 7%. Există discuții de schimbare a legislației în această privință, dar deocamdată nu este clar cât de mare va fi creșterea redevențelor și nici dacă se va aplica pentru proiectul celor de la Rio Tinto și celorlalte contractelor existente deja în vigoare.
Premierul Vučić a declarat în luna ianuarie că redevența minieră pentru proiect va fi de 5%, adăugând că nu va permite să fie scos niciun atom de litiu până când în zonă nu se va ridica și o fabrică de baterii pentru mașinile electrice.
”Ar trebui să fie o fabrică fabuloasă, fantastică, iar întreaga regiune va înflori!”, a adăugat Vučić.
Cu o astfel de susținere din partea autorităților centrale, minele de litiu din Serbia nu par să mai aibă mult până să devină realitate.
Jadaritul și kryptonita
Din punctul de vedere al formulei chimice, jadaritul este extrem de asemănător cu cea a kryptonitei, o substanță fictivă, descrisă în blockbuster-ul Superman Returns, apărut în 2006, cu un an înaintea descoperirii jadaritului. Această coincidență remarcabilă a atras atenția mass-media în 2007, la scurt timp după descoperirea jadaritului de către Rio Tinto în zona Loznica.
Jadaritul, spre deosebire de kryptonita inventată în film, nu conține fluor și nu are acea strălucire verde, specifică, ci este un mineral nespectaculos la aspect, mat și de culoare albă, aproape complet opac.










