LA MULȚI ANI! EDITORIAL 2026 Naționalismul european a murit. Trăiască gastronaționalismul european!

Motto: „Cina ar fi fost splendidă… dacă vinul ar fi fost la fel de rece ca supa, carnea de vită la fel de crudă ca servirea, coniacul la fel de vechi ca peștele și servitoarea la fel de amabilă ca Ducesa” – Winston Churchill

Dragi cititori AFACERI.news,

Anul trecut numeam primul editorial din 2025 “România merge înainte, cu fața spre Vestul care i-a adus bunăstarea”. Am fost optimiști, după o criză politică decembristă majoră, care a dus la un atac nemaintâlnit la adresa statului român. Rezultatul: anularea alegerilor prezidențiale. Cu toate acestea, cunoscându-ne cititorii și implicit pe români, am fost de-a dreptul vizionari: am mizat pe câștigul candidaților care propuneau ferm continuarea drumului european al țării, dorită de marea majoritate a celor dintre noi. Românii au ales fără tăgadă direcția corectă, spunem noi. Pentru că, așa cum ne știți, nu ne ascundem direcția editorială precisă: euroatlantism, dezvoltare pe principiile Uniunii Europene, modernizare perpetuă, poziționarea României în rândul țărilor prospere și respectate. Niciun pas înapoi, nicio nostalgie ridicolă, niciun test oriental pe spatele nostru!

Așa că ne permitem acum, în prima zi a noului an, să vă propunem un editorial mai relaxat și cu siguranță mai plăcut pentru mulți dintre voi. Și culmea, despre o Europă dezbinată! Cum adică, acea Europă căreia iubitorii de trecut comunist, invadatorii estici și foștii prieteni de peste Ocean îi cântă prohodul? Păi așa ne știți? Dezbinată doar din cauze culinare! Pentru că politic și economic, Europa nu a fost niciodată mai unită ca acum. Și asta grație dușmanilor care îi dau permanent târcoale și o vor slabă și atârnând de alții ca dopul de sticla unui PET (sic!) – măsură, de altfel, cu care suntem total de acord: pentru că mult-hulita reglementare europeană a adus cea mai ridicată și longevivă calitate a vieții din lume prin mâncare mai sănătoasă, poluare mai redusă, aer mai respirabil și sănătate mai accesibilă. Cum să nu fie Bătrâna Europă atât de invidiată?

Să trecem așadar la lucruri (europene) mai plăcute, cu ajutorul câtorva date puse la dispoziție de colegii și specialiștii The Economist.

Un continent unit de tratate rămâne dezbinat în materie de mâncare. Atacată de Rusia, copleșită economic de China și abandonată de America, Europa poate fi în continuare de încredere că se va concentra pe lucrurile care contează. Cum ar fi, să zicem… modul corect de a găti spaghete carbonara :)

După ce a descoperit luna trecută că un magazin din Parlamentul European din Bruxelles vindea borcane cu sos carbonara gata preparat, care aparent conținea ingrediente greșite, Francesco Lollobrigida, ministrul Agriculturii din Italia, a reacționat cu intensitatea solemnă pe care o poți aștepta în chestiuni de război și pace. Cum ar putea o carbonara să conțină smântână – Crema! Madonna mia! – și bucăți de porc tăiate incorect? Și cum să poarte acest nume? Ce va urma, ananas pe pizza? Acest lucru era pur și simplu inacceptabil, a vituperat ministrul populist, care se întâmplă să fie cumnatul prim-ministrului Giorgia Meloni. S-a cerut cu fermitate o anchetă. Confruntat cu amenințări existențiale, continentul nostru și-a demonstrat încă o dată talentul de a acorda prioritate lucrurilor ne-negociabile, nu-i așa?

Nu iei în derâdere mâncarea europenilor, da? Oriunde s-ar afla!

Indignarea vulcanică a domnului Lollobrigida era simptomatică: mâncarea poate trezi emoții mai puternice în Europa decât aproape orice alt subiect. Obiceiurile culinare continuă să divizeze țările sale, chiar dacă acestea s-au apropiat în nenumărate alte moduri.

Timp de decenii, Uniunea Europeană a încercat cu greu să domolească șovinismul rezidual. În cadrul unei serii interminabile de summit-uri, cele 27 de seturi de legi naționale au fost armonizate, controalele la frontieră au fost eliminate, iar monedele au fost unificate. Dar un continent unit prin tratate rămâne divizat de rețete culinare.

De la Dublin la Lublin și de la Malmo la Palermo, gusturile europenilor au rămas neschimbate în cei 70 de ani de integrare europeană. Americanii mănâncă aproximativ cam aceleași feluri de mâncare, indiferent de unde provin. Cu toate acestea, dacă serviți brânză olandeză unui grec sau tocană irlandeză unui spaniol, cel mai bun lucru pe care îl puteți spera este… o tăcere politicoasă. În zilele noastre, este considerat nepoliticos ca un european să denigreze un vecin, care este cu siguranță un aliat în unele negocieri vitale ale UE. Dar a critica bucătăria lor rămâne un semn de virilitate patriotică.

Particularitățile alimentare au fost folosite de mult timp pentru a-i ironiza pe cei de dincolo de graniță. Germanii sunt numiți în mod nepoliticos „Krauts”, francezii sunt „Frogs” (sau „maimuțe mâncătoare de brânză”), britanicii sunt „Rosbifs”, o aluzie la modul lor necioplit de a găti carnea de vită… și așa mai departe.

Politicienii din toată Europa știu că discreditarea abilităților culinare ale vecinilor lor va avea succes acasă. Președintele francez Jacques Chirac a declarat odată că singura contribuție a Marii Britanii la agricultura europeană a fost boala vacii nebune și că

„nu poți avea încredere în oameni care gătesc atât de prost”

– ceea ce, din punctul de vedere al UE, s-a dovedit a fi adevărat.

Regretatul (?) Silvio Berlusconi din Italia a respins mâncarea din Finlanda, afirmând că aceasta constă în mare parte din ren marinat. A urmat răzbunarea unui horecar finlandez: pizza Berlusconi cu carne de ren afumată, care a învins o serie de preparate italiene la un festival de pizza din New York.

Europa culinară: nord versus sud. Unde este România?

În materie de gastronomie, la fel ca în economie și climă, o linie orizontală împarte continentul. Cei de deasupra ei, nordicii bogați și plouați, gătesc în principal cu unt și sunt rudele sărace ale continentului din punct de vedere gastronomic.

Bucătăria lor, susțin vecinii din sud, este un mijloc eficient de a furniza calorii pe măsura lipsei lor înnăscute de umor. Să fim serioși: cine a căutat vreodată în mod voluntar un restaurant german, olandez sau polonez? Poate doar colegul nostru filopolon Adrian…

Sudicii, în schimb, sunt adepții uleiului de măsline. Italienii, grecii și francezii (care se situează inteligent la granița dintre ulei și unt) consideră masa o ocazie sacră, care hrănește atât sufletul, cât și trupul.

Nordicii liberali, cu mâncarea lor banală, au câștigat mult din globalizare: vedeți cât de repede britanicii au renunțat la rosbif în favoarea puiului tikka masala și cum nemții s-au înghesuit să mănânce döner kebab-ul importat de la imensa comunitate postbelică turcă.

Sudicii apreciază ceea ce au și vor să-și apere tradițiile. În parte, ei au adevărat senzor la imitațiile slabe ale rețetelor bunicii lor. Dar scandinavii servesc cu bucurie pastele cu ketchup, în timp ce polonezii servesc un fel de mâncare cu macaroane și căpșuni (mai bine să nu-i spunem domnului Lollobrigida!). De altfel, sudicii au ripostat cu entuziasm împotriva acestei aproprieri culinare.

Din 1992, UE a aplicat norme care stipulează că anumite produse alimentare pot proveni numai din anumite zone, asigurându-se, de exemplu, că numai grecii pot produce brânza feta și că parmezanul trebuie să provină din nordul Italiei. Din cele peste 1 500 de produse alimentare protejate în prezent, peste 70 % provin din doar cinci țări din sud.

Pe 10 decembrie, UNESCO a extins lista patrimoniului cultural imaterial al umanității pentru a include bucătăria italiană, aceasta fiind prima țară care a obținut o astfel de recunoaștere. Se presupune că nu există planuri de recunoaștere a bucătăriei olandeze…

Disputele gastronomice din Europa sunt delicioase pentru că pot fi comice și de mică amploare. Este narcisismul diferențelor minuscule. Belgienii sunt nemulțumiți că banalii „cartofi prăjiți” poartă numele vecinilor lor, având în vedere superioritatea lor evidentă în prepararea acestora. Grecii revendică „cafeaua turcească”. Toate țările din sudul Europei distilează fructe într-o băutură spirtoasă cu aromă de anason, care se savurează cel mai bine la soare; cine poate face diferența între ouzo grecesc, mastika bulgărească și raki-ul balcanic? Și totuși, fiecare țară tratează propria băutură ca pe un nectar al zeilor, în timp ce denigrează băutura vecinului ca pe o variantă a decapantului pentru vopsea.

Chiar beligeranții Ucraina și Rusia se ceartă de mult timp cu privire la originea supei borș, fiecare folosind pretențiile celeilalte ca dovadă de intransigență. Măcar de-ar fi rămas acesta singurul război dintre cele două națiuni estice!

Temă de gândire

Într-o eră globalizată în care mâncarea „fusion” potrivită pentru Instagram calcă în picioare tradițiile locale, nu vorbim oare un pic despre un șovinism culinar de bun simț? Doar până la un punct. Pentru că a prescrie o modalitate „corectă” de preparare a unui fel de mâncare sau a-l lega de un singur loc înseamnă a pierde din vedere modul în care evoluează bucătăria. Bucătarii împrumută, adaptează și îmbunătățesc ceea ce găsesc. Oricum, multe tradiții culinare sunt inventate. Până și carbonara de la care am pornit, apărată cu atâta înverșunare de italieni, nu este un fel de mâncare ancestral: prima rețetă cunoscută a fost tipărită în 1952, în Chicago. Abia în anii 1990 s-a impus versiunea „canonică” actuală. “Cum, nu știați?” – vorba rrrrrromânului Ghiță Funar, care nu știm să fi refuzat la Cluj un goulash sau o zsiros kenyer/pită cu unsoare deloc tradiționale.

Așa că, dragi cititori AFACERI.news, dacă e să revenim la temele economice și politice care reprezintă coloana vertebrală a portalului nostru de știri, putem spune, fără a supăra pe nimeni, că ne declarăm naționaliști într-o Europă globalizată. Cu alte cuvinte, ținem cu dinții și stomacul de sarmalele noastre de Crăciun, drobul de miel de Paște, telemeaua de Ibănești, cârnații de Pleșcoi, magiunul de Topoloveni sau pălincuța de Ardeal. Dar la fel savurăm cu mare drag sau curiozitate orice deliciu național din orice stat-frate european. Pentru că despre asta este Europa: unicitate în diversitate, mândrie națională, dar mai presus de toate, respect și UNITATE continentală.

Să avem împreună un AN NOU FERICIT, cu spor în toate și multă sănătate!

Echipa AFACERI.news