“Make Europe Great Again” | Pe sub masă, Trump cultivă 4 cai troieni cu care vrea să dinamiteze Europa
Cea mai recentă ediție a Strategiei de Securitate Națională (NSS) a Statelor Unite se evidențiază prin firul roșu care străbate întregul document, reprezentat de apelul în favoarea ”familiei puternice, tradiționale” și la ”revigorarea sănătății spirituale și culturale americane”.
O versiune mai lungă a Strategiei, care a circulat înainte ca Casa Albă să publice versiunea neclasificată joi seara, prezintă mai pe larg principalele elemente ale acesteia: creșterea importanței concurenței globale cu China, retragerea din poziția de garant al apărării Europei și o nouă direcție strategică prioritară privind emisfera vestică.
Această versiune nepublicată propune, de asemenea, noi instrumente prin care SUA își propune să își impună leadership-ul pe scena mondială, precum și o modalitate diferită de a evalua calitatea de aliat și viitorul Europei – prin valorile sale culturale.
Versiunea nepublicată a fost consultată de publicația americană Defense One, care a analizat și a rezumat documentul.
“Make Europe Great Again” – cei patru cai troieni ai Apocalipsei europene
În timp ce forma neclasificată și publicată a Strategiei solicită încheierea epocii în care ”NATO a fost într-o perpetuă expansiune”, versiunea completă și clasificată intră mai mult în detalii despre modul în care administrația Trump ar dori să ”facă Europa din nou măreață”, deși, în același timp, îi îndeamnă pe membrii europeni ai NATO să înceteze să se mai bazeze pe sprijinul militar american.
Pornind de la premisa că Europa se confruntă cu ”dispariția civilizației” din cauza politicilor sale de imigrare și a ”cenzurării libertății de exprimare”, Strategia propune ca relațiile SUA cu țările europene să se concentreze cu prioritare asupra câtorva state în care puterea politică este în consonanță cu gândirea actualei administrații de la Washington.
Cele patru țări europene enumerate în acest sens sunt Austria, Ungaria, Italia și Polonia, acestea fiind țările cu care SUA ar trebui ”să colaboreze mai mult, cu scopul de a le îndepărta de [Uniunea Europeană]”.
”În plus, ar trebui să sprijinim partidele, mișcările și figurile intelectuale și culturale care militează pentru suveranitatea și conservarea/restaurarea modurilor de viață tradiționale europene, rămânând în același timp pro-americane”,
se arată în documentul citat.
”C5”
În vara acestui an, președintele Trump a provocat ridicări de sprâncene când deplângea excluderea Rusiei din Grupul celor Opt (G8) – devenit acum Grupul celor Șapte (G7) – spunând că a fost ”o greșeală foarte mare”. Mai mult, Trump sugera că ar vrea să includă în acest format și China, pentru a alcătuit un ”G9”.
Versiunea clasificată a noii sale strategii propune un pas și mai departe, creând un nou grup de mari puteri – care să nu fie limitat la condițiile de eligibilitate ale G7, care impun, pe lângă dimensiunile majore ale economiei, guvernarea democratică a țării respective.
Mai mult, Strategia propune un ”Nucleu al celor 5”, sau C5 (”Core 5”), format din SUA, China, Rusia, India și Japonia – câteva dintre țările cu peste 100 de milioane de locuitori și cu economii de dimensiuni mari. Cele cinci state ar urma să se întâlnească regulat, așa cum se întâmplă cu statele G7, pentru summit-uri pe teme specifice.
Primul punct pe agenda propusă a ”C5”: securitatea în Orientul Mijlociu – în special, normalizarea relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită.
Hegemonia globală, o țintă ratată. Cum vrea SUA să renunțe asigurarea securității Europei?
Versiunea clasificată a Strategiei ia în discuție și ”eșecul instalării hegemoniei americane”, un termen care nu este menționat în versiunea publicată.
”Este greșit să-ți dorești hegemonia și, ca atare, ținta nu a fost realizabilă”,
notează documentul citat.
În acest context, hegemonia se referă la influența exercitată de o anumită țară a lumii (în speță, SUA), prin soft power, în așa măsură încât țara-obiect să consimtă la adoptarea unor politici și conduite încurajate de țara-hegemon.
”După sfârșitul Războiului Rece, elitele politicii externe americane s-au convins că dominația americană permanentă asupra întregii lumi era în interesul superior al țării noastre. Totuși, afacerile altor țări sunt preocuparea noastră numai și numai dacă activitățile lor ne amenință direct interesele”,
afirmă NSS.
Administrația Trump pare să folosească acest raționament pentru a se retrage din poziția de garant al apărării și securității Europei, îndreptându-și în același timp atenția cu prioritate asupra cartelurilor de droguri din Venezuela.
”Administrația Trump a moștenit o lume în care armele și războaiele au spulberat pacea și stabilitatea multor țări de pe multe continente. Avem un interes natural în ameliorarea acestei crize”,
se arată în NSS.
Documentul precizează că nu ar trebui ca Statele Unite să facă totul de unele singure. Pe de altă parte, nici China sau Rusia nu ar trebui să fie lăsate să înlocuiască, nici măcar parțial, hegemonia (ratată a) SUA. Strategia sugerează varianta unor parteneriate cu ”campioni regionali”, pentru a contribui la menținerea stabilității.
”Vom recompensa și încuraja guvernele, partidele politice și mișcările din regiune, aliniate în general cu principiile și strategia noastră. Dar nu trebuie să trecem cu vederea guvernele cu perspective diferite, cu care împărtășim totuși interese și care doresc să colaboreze cu noi”,
conform documentului.
Casa Albă nu recunoaște versiunea documentului
După publicarea articolului de către Defense One, Casa Albă a negat existența oricărei alte versiuni a Strategiei de Securitate Națională – alta decât cea publicată online.
”Nu există nicio versiune alternativă, privată sau clasificată. Președintele Trump este transparent și și-a pus semnătura pe o Strategie de Securitate Națională care instruiește clar guvernul SUA să pună în aplicare principiile și prioritățile sale așa cum au fost ele definite”,
a declarat purtătoarea de cuvânt Anna Kelly pentru Defense One.
Kelly a adăugat apoi că
”… orice alte așa-numite «versiuni» sunt divulgate de persoane care nu sunt apropiate de președinte și care, la fel ca acest «reporter» (autoarea articolului din Defense One, n.n.), nu au nicio idee despre ce vorbesc”.








