Gabriel Giurgiu: Europa marilor detalii

Autor: Gabriel GIURGIU, realizator “Europa mea” (TVR)

Nimic de importanță crucială nu s-a petrecut în Europa săptămâna trecută. Speech-ul doamnei Merkel în Parlamentul European nu poate fi considerat a fi istoric. Doamna cancelar a enumerat prioritățile președinției Germaniei. Previzibil, ele sunt menținerea și consolidarea unității europene, mecanisme pentru redresarea post-Covid, supravegherea stării de sănătate a statului de drept în țările membre, Pactul Verde (zis și Green Deal).

Discursul a fost tratat ca un mare eveniment în presa bulei de Bruxelles, deoarece a fost uitat un amănunt. Toți premierii și șefii de stat care preiau președinția au ocazia unui speech în Parlamentul European. Doamna Dăncilă a avut, de asemenea, momentul său acolo. Diferența este că la țări precum Malta sau Croația, presa este mult mai puțin atentă decât la Mutti Merkel. Am mai tot zis, așteptările sunt enorme în ceea ce privește următorul semestru. Practic, lumea așteaptă rezolvarea tuturor problemelor Europei până la sfârșitul anului. Să sperăm, ce să zic?

Apoi, s-au petrecut două chestiuni importante în aceeași zi. Parlamentul a dat votul final pe Pachetul Mobilitate iar Eurogrupul și-a ales noul șef. Mie, ca român, evenimentul zilei mi s-a părut pachetul mobilitate. Pe scurt, este vorba despre măsuri legislative menite a băga în faliment firmele de transport din estul Europei, în folosul competiției occidentale. Drept acoperire se folosesc dreptul muncii și politicile sociale. De fapt, măcar două detalii sunt discutabile. Obligativitatea unor nopți petrecute la hotel și nu în cabină sună bine pentru confortul șoferilor, dar ce te faci dacă nu ai parcări păzite iar camionul tău poate fi spart în orice oră a nopții? Nu mai punem la socoteala costurile cazării. Pentru firmele vestice nu o conta prea tare, dar pentru estici, ele atârnă serios în buget.

Al doilea aspect este obligativitatea întoarcerii camionului în țara de origine măcar o dată pe lună. Având în vedere că zona în care se desfășoară grosul transportului comercial este în Vest, ghici cine cheltuie mai puțin pe mutatul camioanelor “pe gol” până acasă? Este deja estimat că aproximativ 20.000 de vehicule grele vor consuma motorină și vor emite gaze de eșapament de pomană, doar pentru a îngreuna și mai tare cash flow-ul transportatorilor din Est. Se potrivește asta cu Pactul Verde (Green Deal)? Are vreo lagătură cu libertatea de mișcare a serviciilor și forței de muncă, așa cum sunt prevăzute în tratatele fundamentale ale UE? Evident, nu. De aceea, 9 state membre au de gând să acționeze Comisia în judecată, la Curtea de Justiție a UE.

Replici imediate au venit de la PPE (Marian Marinescu), Renew Europe (Clotilde Armand) și chiar de la comisarul Adina Vălean. Nimic de care să am cunoștință din partea socialiștilor (PSD). De dosar se ocupa Maria Grapini. Nu am aflat încă nicio reacție. Socialiștii or fi bucuroși pentru drepturile suplimentare acordate clasei muncitoare și uită că aici e vorba despre interese ale industriilor naționale și despre mulți șomeri români când firmele autohtone vor intra în faliment. Mai încolo ne vom mira și vom da vina pe ticăloasa Europa care ne fura locurile de muncă. Vom uita că n-am făcut mai nimic atunci când am fi avut ocazia. Sau poate nu știu eu ce și cum.

Noul sef al Eurogrupului este din Irlanda. Alegerea lui a fost o surpriză. Erau trei candidați: spanioloaica Nina Calvino, luxemburghezul Pierre Gramegna și irlandezul Paschal Donohoe. După ce Franța și Germania și-au anunțat sprijinul pentru doamna Calvino, părea că alegerea ei va fi o simplă formalitate. Dânsa a fost 5 ani de zile directoare a DG Budget în Comisia Europeană și vicepremier al Spaniei în ultimii ani, pe guvernarea socialistă. În plus, este și femeie, ceea ce, în actualul climat, este un oarece avantaj. Iaca, nu a fost să fie. Irlandezul a câștigat.

Unul dintre motive: răzbunarea. În 2018, ca răspuns la o critică venită din partea actualilor frugali, numiți pe vremea aia Liga Hanseatica, doamna Calvino a afirmat că documentul este replica unor “state mici, cu contribuții mici”. Iaca, ele au ținut minte și au votat în consecință. În plus, a fost percepută a fi PREA din Spania. Adică, prea dedicată ideilor flancului sudic, prea departe de ceea ce susține Nordul. Irlandezul pare mai hotărât să ajungă la consensurile necesare aprobării bugetului multianual (MFF) și faimoaselor emisii de obligațiuni UE.

Alt detaliu mare: comemorarea a 25 de ani de la masacrul din Srebrenica. Un sfert de secol de la unul dintre cele mai urâte eșecuri ale Europei și ONU. Zilele astea, am constatat că în engleză, se face ușor trecerea între “aniversare” și “comemorare”. Nu înțeleg prea bine de ce se vorbește despre “aniversarea a 25 de ani de la masacrul din Bosnia”. Cuvântul comemorare există în engleza. Nu m-am putut abține să nu amintesc prin social media că batalionul ONU din oraș era olandez. Am fost sarcastic. Am sugerat că solda lor o fi fost frugală, din moment ce, la primul rănit, au fugit acasă, cu primul avion. Dincolo de orice, acei soldați poartă o parte din vina morții a peste 8000 de bărbați măcelăriți acum 25 de ani. A fost o dovada de grandomanie a unui guvern olandez, incapabil să facă fata unei situații prea complicate. Să fie aceeași situație acum, când blochează obligațiunile UE? Iar se joacă de-a marea putere, ușor inconștient și mult prea egoist?

Apoi, Hagia Sofia. Erdogan vrea să îl șteargă pe Kemal Ataturk din memoria socială a Turciei. Pentru el, Gloria este Imperiul Otoman. Acolo este Marele Reper Istoric. Acolo trebuie să ajungă. Așadar, a hotărât. Sfânta Sofia din Istanbul va redeveni moschee. Kemal a fost un fel de trădător al neamului, pentru că a hotărât ca splendida construcție să fie muzeu. UE, SUA, Vaticanul au dat comunicate furioase. Putin a transmis că e o problemă de politică internă a Turciei. Personal, zic așa: noi, creștinii, am pierdut-o pe câmpul de luptă acum jumătate de mileniu. Aia e. Ne-au bătut. Acum ce facem? Trimitem niste emailuri supărate. Altceva nu avem ce face. Că sunt în NATO etc. Ne doare sufletul dar politica înseamnă mai mult de atât. Sau mai puțin.

În fine, cel mai exotic eveniment european a avut loc în Bulgaria. Hristo Ivanov, un deputat bulgar, s-a dus pe o plajă din stațiunea Rosenets, să înfigă un steag al Bulgariei în nisip. Bodygurzii lui Ahmed Dogan, proprietarul plajei, sef al unui partid al minorității turce (un fel de președinte UDMR de la noi), i-au bumbăcit pe oamenii lui Ivanov. De aici, balamucul. Procuratura i-a pus sub acuzare pe doi dintre cei din gașca lui Ivanov. La Sofia, președintele Rumen Radev a strâns mulțimi de protestatari, încercând să demonstreze că Bulgaria este un stat ținut sub control de mafie. Zeci de mii de cetățeni l-au susținut. Deocamdată, nimic spectaculos. Bulgaria este considerată o țară în care statul de drept este respectat, conform ultimului raport MCV. Despre mafia locală nu se zice nimic. Eh, mici detalii mari europene de care nu pasă nimănui.