Riscul se răsplătește! Cât ajung să câștige marinarii care acceptă să navigheze prin Ormuz?

Armatorii au ajuns să ofere salarii și bonusuri fără precedent pentru a-i convinge pe marinarii care compun echipajele de pe petroliere să traverseze Strâmtoarea Ormuz, în condițiile în care atacurile asupra navelor comerciale s-au intensificat. Unii căpitani de nave pot ajunge la echivalentul a 100.000 de dolari pe lună și primesc încă 50.000 de dolari pentru fiecare traversare a periculoasei strâmtori, relatează Financial Times (FT).

Sumele vehiculate aduc o creștere spectaculoasă față de veniturile obișnuite ale marinarilor. De pildă, salariul obișnuit al unui căpitan este în jur de 15.000 de dolari pe lună, în timp ce un marinar poate porni de la aproximativ 1.500 de dolari lunar.

În linii mari, pentru perioada petrecută în sudul Mării Roșii și în Golful Oman, echipajele primesc deja aproximativ dublul remunerației normale.

Pentru traversarea propriu-zisă a Strâmtorii Ormuz, plata crește însă din nou: marinarii obișnuiți pot primi de patru până la șase ori salariul lor obișnuit.

”Bani de pericol” pentru cei care acceptă voiajul

Suplimentele salariale, cunoscute în industrie drept ”danger money” (”bani de pericol”), sunt menite să-i convingă pe marinari să rămână la bordul navelor, în condițiile în care atacurile cu rachete și drone au transformat una dintre cele mai importante artere maritime ale lumii într-o zonă de război.

Potrivit datelor Organizației Maritime Internaționale citate de FT, riscurile pe care și le asumă marinarii nu sunt deloc doar teoretice. Cel puțin 93 de nave au fost lovite începând cu 28 februarie, iar 24 de marinari au fost uciși în acest interval. Numai după 20 septembrie au avut loc cel puțin 14 atacuri.

Unele petroliere traversează acum strâmtoarea noaptea și își închid transponderele GPS, în încercarea de a reduce riscul de a fi detectate. Numărul navelor care se aventurează prin această zonă a scăzut drastic: pe 4 octombrie au traversat doar 13 nave, față de 24 în aceeași zi a săptămânii precedente. Înaintea conflictului, aproximativ 135 de nave treceau zilnic prin Strâmtoarea Ormuz.

Pentru unii marinari, refuzul nu este o opțiune

Creșterea remunerației vine însă și cu o problemă socială. Manoj Yadav, secretarul general al Forward Seamen’s Union of India, principalul sindicat care îi reprezintă pe marinarii indieni, a declarat pentru FT că unii proprietari de nave exercită presiuni asupra membrilor echipajelor care nu vor să facă traversarea. Aceștia pot fi amenințați că vor fi înlocuiți sau că vor suporta costurile repatrierii din propriile venituri.

Un interlocutor al FT care a dorit să-și păstreze anonimatul i-a descris pe marinarii care acceptă aceste curse drept oameni care sunt ”aproape priviți ca mercenari”, o formulare care ilustrează cât de mult s-a schimbat natura meseriei în această zonă.

Riscul pe care și-l asumă echipajele și armatorii se reflectă și în prețul transportului. Tarifele pentru petrolierele care operează în zona contestată au ajuns la aproximativ 1,3 milioane de dolari pe zi, în condițiile în care doar un număr redus de nave mai acceptă să facă aceste curse.

Totodată, și costurile cu asigurarea au devenit extrem de mari. Primele pentru riscul de război ajung la 6-10% din valoarea navei, iar costul asigurării unui superpetrolier care operează în Golful Persic în aceste zile poate ajunge la aproximativ 20 de milioane de dolari.

Înainte de război, prin Strâmtoarea Ormuz trecea aproximativ o cincime din oferta mondială de petrol și gaze naturale lichefiate. Fluxurile de petrol prin strâmtoare sunt însă în prezent cu aproximativ o treime sub nivelul de dinaintea conflictului.

Sistemul actual de transport al petrolului din Golful Persic este ”foarte ineficient”, a declarat ieri Russell Hardy, CEO-ul celei mai mari companii independente de comercializare a petrolului din lume, Vitol Group, pentru FT. Nu există suficiente petroliere, iar operarea lor este foarte costisitoare, a explicat el:

”Acest conflict a început cu o criză a țițeiului. Apoi a escaladat într-o criză a produselor petroliere. Acum sosește mai mult petrol din Orientul Mijlociu, dar criza transportului maritim este în creștere. Pur și simplu nu sunt suficiente nave pentru a-l transporta.”

În prezent, principalele companii care operează în Strâmtoarea Ormuz sunt Sinokor din Coreea de Sud, Dynacom din Grecia și câțiva operatori importanți din Orientul Mijlociu, printre care cei mai importanți sunt Adnoc din Abu Dhabi și Kuwait Oil Tanker Company.