The Economist: Blocada impusă de Statele Unite distruge economia Iranului

Întrebat despre previziunile conform cărora economia Iranului se confruntă cu un colaps iminent, Abdolnasser Hemmati, guvernatorul băncii centrale, a citat un proverb persan: „găinile se numără la sfârșitul toamnei”. Poate că așa este, dar bilanțul de la începutul toamnei pare sumbru. Moneda nu a fost niciodată mai slabă. Inflația a atins cel mai ridicat nivel de după cel de-al Doilea Război Mondial. Încărcările de petrol au scăzut la zero luna trecută, pentru prima dată din 1979, potrivit The Economist.

Iranul nu este străin de crizele economice — dar aceasta pare deosebit de gravă. Chiar și Mohsen Rezaei, bombasticul șef al serviciilor de securitate, și-a avertizat recent colegii că Iranul se confruntă cu una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa, potrivit presei de stat. Campania americană de sancțiuni și blocadă dă roade, în termenii săi proprii. Încă nu este clar dacă aceasta va împinge Iranul să pună capăt războiului din Golf, aflat acum în a opta lună.

Rialul a atins un minim record după altul. Acesta se tranzacționează la aproximativ 2,7 milioane pentru un dolar. Și-a pierdut jumătate din valoare în acest an (și 99% în ultimul deceniu). Luna trecută, banca centrală a injectat 2 miliarde de dolari în valută străină pe piață. Această măsură a încetinit declinul, dar nu a reușit să-l inverseze.

Prăbușirea monedei a determinat o inflație galopantă de la an la an, care a atins 90% în septembrie. Prețurile alimentelor și ale transporturilor au crescut cu peste 115%, iar cele ale îmbrăcămintei cu 97%. Prețurile produselor de bază, precum uleiul de gătit, ouăle și orezul, au crescut cu peste 200%. Pensionarii au organizat proteste împotriva alocațiilor erodate de inflație. Asociația asistentelor medicale afirmă că unele membre ar prefera să demisioneze decât să lucreze pentru salarii care valorează acum doar 100 de dolari pe lună.

Statele Unite au impus și în trecut sancțiuni severe asupra Iranului, dar acestea au fost întotdeauna permeabile. Chiar și în 2020, în plină campanie de „presiune maximă” a lui Donald Trump și în plină pandemie de COVID-19, Iranul a reușit totuși să vândă peste 440.000 de barili de petrol pe zi. Statele Unite aplică acum sancțiunile sub amenințarea armelor: navele de război blochează porturile iraniene și au avariat sau scufundat cel puțin opt petroliere iraniene luna trecută.

Deși Iranul nu a încărcat niciun transport nou de țiței în septembrie, a continuat să vândă petrol către China, apelând la stocurile deținute în depozite maritime (cea mai mare parte a acestora aflându-se în Asia). Stocul este însă pe cale de epuizare. Kpler, o firmă de analiză a datelor, estimează că Iranul mai are probabil 10 milioane de barili de petrol stocați în afara zonei de blocadă, față de peste 120 de milioane înainte de război. Probabil că stocul se va epuiza în câteva săptămâni. Deși plățile ar putea continua până în decembrie, cel mai valoros produs de export al Iranului este pe cale să se epuizeze.

Nici nu poate exporta prea multe alte produse. China, cel mai mare partener comercial al Iranului, importă de obicei produse non-petroliere în valoare de peste 4 miliarde de dolari pe an. Însă în cele opt luni până în august, ultima perioadă pentru care sunt disponibile date, a cumpărat de la Iran doar de 746 de milioane de dolari, în scădere cu 67% față de anul trecut și cu 74% față de 2024. Achizițiile de produse de la materiale plastice până la fistic au scăzut drastic.

Iranul încearcă să redirecționeze o parte din comerț pe alte rute — fiecare dintre acestea fiind un substitut slab pentru porturile sale din Golf. Camioanele sunt blocate în cozi care durează zile întregi la frontierele terestre. Marea Caspică oferă o legătură cu Rusia și statele din Asia Centrală, dar capacitățile atât ale porturilor, cât și ale navelor sunt limitate. O încercare de a exporta petrol către China pe calea ferată va avea un rezultat nesemnificativ: ar fi nevoie de 2.800 de vagoane-cisternă pentru a egala capacitatea unei singure nave mari.

Luna trecută, administrația Trump a anunțat sancțiuni împotriva firmelor străine care realimentează sau întrețin avioanele de linie iraniene. În cele două săptămâni de la intrarea în vigoare a sancțiunilor, pe 23 septembrie, au fost înregistrate doar 153 de sosiri și plecări de la aeroportul internațional din Teheran, în scădere față de 989 în aceeași perioadă a anului trecut. Aproape toate aveau ca destinație China, Rusia sau Turcia.

Aprovizionarea cu medicamente, printre altele, va avea de suferit. Fundația Bourse & Bazaar, un think-tank, estimează că 60% din importurile medicale ale Iranului sosesc pe calea aerului. Chiar înainte de ultimele sancțiuni, sindicatul farmaciștilor din Iran a declarat că prețurile medicamentelor au crescut cu 150% în acest an.

Conducătorii Iranului caută o cale de ieșire — în condițiile impuse de ei. Abbas Araghchi, ministrul de externe, a purtat discuții indirecte cu oficiali americani în cadrul Adunării Generale a ONU luna trecută. El a prezentat cea mai recentă ofertă a Iranului pentru un acord, care constă, în esență, într-o revenire accelerată la memorandumul de înțelegere (MOU), acordul de scurtă durată semnat în iunie. Dacă Statele Unite ar îndeplini o serie de condiții, Iranul ar redeschide Strâmtoarea Ormuz în termen de o săptămână. Trump a refuzat.

Diplomații au avut păreri împărțite cu privire la modul de interpretare a ofertei. Unii, poate prea optimist, au văzut în calendarul comprimat un semn de disperare. MOU-ul acorda Iranului 30 de zile pentru a redeschide Strâmtoarea Ormuz; acum, Araghchi a propus să se facă acest lucru în șapte zile. Alții au considerat că Iranul făcea oferta doar de formă, prezentând o ofertă despre care știa că Trump o va refuza.

„Le oferă o acoperire în cazul în care decid să escaladeze conflictul”,

susține un trimis arab.

„Pot spune că America a respins diplomația.”

Aceasta este o posibilitate. Iranul și-a intensificat deja atacurile asupra navelor comerciale din strâmtoare, înregistrându-se cel puțin zece în ultimele două săptămâni. Ambele părți se pregătesc pentru o nouă rundă de război total. Impasul va continua probabil. Dar, până în decembrie, Trump va scăpa de alegerile de la jumătatea mandatului, iar plățile finale ale Iranului pentru petrol ar trebui să devină scadente. Poate că proverbul lui Hemmati se va dovedi potrivit: toamna se încheie pe 21 decembrie.