#TOPSTORY2024 | ”Totul se va schimba, din nou!” | Doi economiști de top spun că ne îndreptăm spre o ”nouă realitate economică”

Europa se confruntă cu o ”preschimbare generațională” în întreaga sa arhitectură economică, iar aceasta va face ca inflația să fie structural mai mare decât în ​​orice perioadă de timp de la începutul anilor 1980 și până astăzi. Sunt previziunile documentate ale unor economiști de top ai băncii franceze BNP Paribas, care avertizează, într-un interviu pentru publicația Euractiv, că presiunile ridicate ale prețurilor și ratele mari ale dobânzilor vor deveni ”noua normalitate”.

Koen De Leus și Philippe Gijsels, economistul-șef și, respectiv, directorul de strategie al BNP Paribas Fortis, au declarat în interviul citat că nivelurile în creștere ale datoriei publice, fragmentarea geopolitică, îmbătrânirea populației și schimbările climatice se vor traduce într-o creștere cvasi-permanentă a prețurilor, care va forța inevitabil băncile centrale să mențină ratele dobânzilor de politică monetară la niveluri nemaivăzute în ultimele decenii.

În timp ce stabilitatea prețurilor ar trebui să rămână principalul mandat oficial al Băncii Centrale Europene, cei doi analiști spun că se așteaptă ca ținta sa de referință privind inflația să crească de la nivelul prezent, de 2%, până la 3%.

Rata anuală a inflației în statele membre ale zonei euro între 1961-2023. Sursa: Euractiv.com. Sursa datelor: Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional.

”Acesta este o schimbare generațională care se petrec chiar în acest moment, ​​iar ultima mare schimbare de asemenea amplitudine s-a petrecut la începutul anilor 1980”, spune Philippe Gijsels.

El se referea la o perioadă în care fostul președinte al Rezervei Federale, Paul Volcker, era responsabil cu controlul hiperinflației din anii 1970, deciziile băncii centrale americane traducându-se printr-o creștere a ratelor dobânzilor până la un vârf neverosimil astăzi, de 20% în 1981.

”[În anii 1980] totul s-a schimbat. Iar acum suntem de părere că totul se va schimba din nou”, a adăugat Gijsels.

El crede că cea mai mare greșeală este să credem că criza cauzată de pandemia de COVID-19 a fost o ”lebădă neagră”, cu care ”ne-am descurcat”, iar acum putem să ne întoarcem la normal, spune el.

Spre deosebire de perioada de dinaintea pandemiei, când creșterea economică fragilă și inflația scăzută au determinat băncile centrale să reducă ratele dobânzilor aproape de zero, ba chiar sub referința ”zero”, și să cumpere obligațiuni guvernamentale și private pentru a stimula economia, ”[lumea de astăzi] seamănă mult mai mult cu anii 1960 și 1970”, crede Gijsels.

Economistul BNP Paribas a explicat că inflația din anii 1960 și 1970 ”a fost cauzată în principal de șocurile de pe piețele petroliere”, a spus Gijsels. La acestea, s-au adăugat și alți factori determinanți, precum creșterea cheltuielilor militare, pe fondul războiului din Vietnam și al Războiului Rece, intervențiile guvernamentale, plățile de transfer, măsurile protecționiste, creșterea forței sindicatelor și, automat, a presiunilor salariale.

Mulți dintre acești factori par tot mai valabile și astăzi, a remarcat el.

”După cum a spus Mark Twain: «Istoria nu se repetă întru totul, dar rimează»”, a spus el.

Patru tendințe inflaționiste, doar una deflaționistă

Cei doi economiști, care au scris recent cartea ”The New World Economy in 5 Trends”, au remarcat că din cinci ”megatendințe” despre care se așteaptă să modeleze economia globală actuală în perioada următoare, doar una este deflaționistă: posibilitatea creșterii productivității prin efectul inovațiilor.

Boom-ul anticipat al productivității, așteptat să se manifeste undeva într-un orizont de timp al următorilor 5 până la 15 ani, va lua în mare parte forma ”inovației de proces”, în domenii precum inteligența artificială și calculul cuantic, transformând astfel munca de zi cu zi în cadrul companiilor, precum și procesele de producție.

”Acestea vor face procesele să se întâmple mult mai rapid și să fie cu mult mai productive. Credem că acum suntem pe punctul de a implementa aceste noi procese”, apreciază Koen De Leus.

Cu toate acestea, economiștii au avertizat că astfel de creșteri rapide ale productivității nu vor fi probabil suficiente pentru a contracara celelalte patru tendințe inflaționiste.

”Am avut 40 de ani de scădere a ratelor dobânzilor, iar acum vom avea 10, 20, 30 de ani de creștere a inflației și a ratelor dobânzilor, din cauza acestor patru tendințe inflaționiste, la care se adaugă, probabil o singură tendință deflaționistă”, a spus De Leus.

Concluzie contra-intuitivă? ”AI nu va scădea prețurile, nici nu va exploda șomajul”

Cei doi analiști nu îmbrățișează deloc ideea că adoptarea pe scară din ce în ce mai largă a noilor tehnologii, în special cea a inteligenței artificiale (AI), ar urma să ducă la scăderea generalizată a prețurilor, provocând astfel șomaj în masă.

Totuși, avertizează ei, angajații care refuză sau nu reușesc să se adapteze s-ar putea trezi în curând fără loc de muncă:

”AI nu va conduce direct la pierderea locului de muncă. Dar, dacă o altă companie va folosi AI, iar compania voastră nu, atunci acea companie va face să vă pierdeți locul de muncă”, a spus De Leus.

Autorii au citat un studiu din 2020 al Forumului Economic Mondial (WEF), care a estimat că inteligența artificială va avea ca rezultat o creștere netă de 12 milioane de locuri de muncă până în 2025, care ar rezulta din dispariția a 85 de milioane de locuri de muncă, concomitent cu crearea altor 97 de milioane de locuri de muncă noi.

”Per ansamblu, AI va aduce elemente pozitive. Deci, nu mă tem că vom vedea un prăpăd uriaș pe piața locurilor de muncă, însă, cu siguranță, vor exista schimbări majore”, a spus De Leus.