Uitați de Cernobîl! Pericolul atomic al războiului din Ucraina poate să vină din altă parte
După preluarea controlului asupra zonei de excludere din jurul fostei centrale nuclear-electrice de la Cernobîl, lumea a început să intre în panică, iar în multe farmacii, chiar și în România, stocurile acelor celebre pastiluțe de iod, cunoscute celor care își mai amintesc perioada de la sfârșitul anilor ’80, au început să fie epuizate. Dar, pericolul real al unor accidente în urma cărora să se înregistreze scurgeri de materiale radioactive stă în altă parte.
Forțele ruse au preluat controlul asupra defunctei centrale nucleare ucrainene de la Cernobîl, ceea ce a determinat speculații, în special în mediul online, cum că locul accidentului din 1986 ar putea fi din nou sursa unui incident radioactiv periculos. Experții sunt însă mult mai îngrijorați de cele 15 reactoare atomice aflate în plină operare pe tot teritoriul Ucrainei, scrie Bloomberg.
Cernobîlul rămâne un loc infam în istoria umanității, din cauza amplorii accidentului nuclear din 1986, care a dus la un număr încă neștiut de morți, precum – poate mai ales – din cauza încercărilor ulterioare ale autorităților sovietice de a acoperi impactul devastator al catastrofei. Astăzi, centrala dezafectată se află în centrul unei vaste zone de excludere, iar un sarcofag protector înconjoară cel mai grav afectat dintre cele patru reactoare.
Radiațiile reziduale de la vechea centrală vor rămâne încă periculoase pentru sănătatea umană și a altor viețuitoare vreme de câteva secole de acum înainte. Altfel, experții susțin că actualul conflict din Ucraina nu este cu nimic mai periculos decât, de pildă, un incendiu de vegetație în zonele apropiate care ar putea să răspândească în atmosferă fum contaminat ce ar putea să călătorească la distanțe mari de zona de excludere.
De ce Cernobîlul nu constituie un pericol iminent de contaminare nucleară?
În definitiv, ocupanții ruși știu asta și mai știu că, chiar și în situația improbabilă a unui incident în zonă, iradierea ar putea afecta teritoriile Rusiei și Bielorusiei, chiar mai mult decât cele ale Ucrainei sau ale altor țări europene, dată fiind circulația predominantă a aerului în direcția vest-est.
Cernobîlul se află pe o rută strategică, folosită de forțele ruse în deplasarea lor spre sud, din bazele din Bielorusia spre capitala Ucrainei, Kiev.
Forțele ruse de acolo ”nu pot provoca un dezastru, chiar dacă folosesc cei mai puternici explozivi cu putință”, crede Dana Drábová, șefa biroului de stat pentru securitate nucleară din Cehia.
D-na Drábová spune că orice contaminare s-ar extinde doar pe aproximativ 30 de kilometri, cu mult mai puțin decât vasta zonă de excludere care cuprinde 2.600 de kilometri pătrați creată în jurul reactoarelor dezafectate.
Însă, pericolul real există
Pe teritoriul Ucrainei, există alte 15 reactoare nucleare complet operaționale la patru centrale electrice diferite: 6 la Zaporijjia, 4 la Rivne, 3 la centrala IujnoUkrainsk (Ucraina de Sud), la circa 120 de kilometri NV de Mykolaiv, și altele 2 la Hmelnițki.
Acestea ridică riscuri cu mult mai mari, din perspectiva activităților militare în desfășurare în Ucraina, dacă acestea ar ajunge să perturbe funcționarea reactoarelor, în context de război.
Unele dintre reactoare sunt construite pe modelul sovietic, vechi și șubred, care nu mai respectă normele de securitate nucleară aflate în vigoare la acest moment în Uniunea Europeană.
De pildă, dacă o rachetă, vreun obuz rătăcit sau chiar un eventual act de sabotaj le-ar perturba funcționarea la parametrii de siguranță actuali, incidentul, altfel minor, ar putea transforma o conflagrație regională într-un adevărat coșmar continental.
Un raport făcut public joi și semnat de James Acton, un analist nuclear la Carnegie Endowment for International Peace, arată că atacurile asupra infrastructurii de energie electrică a Ucrainei ar putea avea consecințe grave asupra siguranței nucleare. Reactoarele necesită aprovizionare constantă cu energie electrică și apă, din motive tehnice și operaționale, ambele putând fi puse în pericol de acțiunile militare.
În plus, mai intră în joc și factorul uman.
”Pentru personalul ucrainean al centralelor nucleare, simpla deplasare la locul de muncă poate fi un fapt periculos, ceea ce face ca exploatarea în siguranță a reactoarelor să devină o provocare în sine. În cazul unui accident, este posibil ca personalul de rezervă și suport, cum ar fi pompierii, să nu poată ajunge la instalația afectată, pentru că ar putea fi implicați în eforturile de ajutor civil necesitate de starea de război”, atrage atenția Acton în raportul citat.
Monitorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) s-au declarat profund îngrijorați de situație și au transmis că rămân în contact cu autoritățile ucrainene de reglementare a siguranței nucleare.
”AIEA monitorizează îndeaproape evoluțiile din Ucraina, cu un accent special pe siguranța și securitatea centralelor sale nucleare”, a spus directorul general al AIEA, Rafael Mariano Grossi.
Monitorii AIEA au mai spus că măsurătorile radiațiilor de la Cernobîl sunt în prezent scăzute și în limite normale.
Rapoartele privind măsurătorile mai mari decât de obicei ale radiațiilor, informații care au circulat online în aceste zile, ”ar putea să fi fost cauzate de vehiculele militare grele care răscoleau solul contaminat încă după accidentul din 1986”, a transmis AIEA într-un comunicat.
Ce spun ucrainenii despre pericolul afectării centralelor nucleare din cauza războiului?
La începutul acestei luni, directorul executiv al Energoatom, Petro Kotin, a declarat:
”Conform protocolului, centralele vor fi scoase din funcțiune în caz de atac cu bombă, de exemplu. Într-un astfel de caz, uzina este închisă și descărcată până când amenințarea este eliminată. În caz de pierdere a alimentării externe cu energie a centralei nucleare, intră în funcțiune sistemul autonom de alimentare, cu ajutorul unor generatoare puternice cu motorină. Centralele nucleare ucrainene sunt pregătite pentru un astfel de mod de funcționare: stocul de motorină se situează la un nivel semnificativ peste standardele de siguranță stabilite. În plus, unitățile energo-nucleare ucrainene sunt pregătite chiar și pentru un accident de avion, întrucât vasul de izolare și reactorul sunt concepute astfel încât să reziste riscurilor corespunzătoare”, potrivit World Nuclear News.
El a adăugat că, în caz de întrerupere a furnizării de combustibil nuclear, stocurile actuale existente la centralele ucrainene este îndestulător pentru o funcționare în parametri normali vreme de doi ani.
Capacitățile energo-nucleare ale Ucrainei
Producția de energie electrică a Ucrainei este puternic dependentă de energia nucleară, cele 15 reactoare generând aproximativ jumătate din energia electrică produsă de țara vecină, potrivit World Nuclear News. Toate reactoarele actuale sunt de tipul VVER (Reactor de tipul ”apă-apă”, Vodo-Vodianoi Energeticeski Reaktor, după terminologia originală în limba rusă), de origine rusească.
Dezvoltarea nucleară în Ucraina a început în 1970, când țara făcea parte din Uniunea Sovietică, odată cu construirea centralei de la Cernobîl. Prima unitate a fost pusă în funcțiune în 1977, iar unitatea 4 a intrat în funcțiune în 1983. În urma accidentului din 1986, proiectul de extindere cu unitățile 5 și 6 a fost anulate, în 1989.
Industria nucleară ucraineană a rămas relativ stabilă în anii care au urmat după câștigarea independenței Ucrainei față de fosta Uniune Sovietică.
La sfârșitul anului 1995, reactorul 6 al centralei de la Zaporijjia a fost conectat la rețea, făcând din centrala din estul Ucrainei cea mai mare centrală nucleară din Europa, cu o capacitate netă de 5700 MWe. A doua cea mai mare centrală nucleară europeană operează la Gravelines, lângă Dunkerque, în Franța, cu o capacitate netă de 5460 MWe.
În august și octombrie 2004, Hmelinițki 2 și, respectiv, Rivne 4 au fost conectate la rețea, ceea ce a pus capăt unui lung și anevoios proces de construcție a acestor două reactoare noi, care au adăugat alți 1900 MWe în sistemul energetic al țării, destinați înlocuirii capacităților pierdute prin închiderea unităților 1 și 3 de la Cernobîl, în 1996 și, respectiv, 2000.
Durata inițială de exploatare proiectată pentru reactoarele de proveniență rusească a fost de 30 de ani, dar au avut loc lucrări de modernizare pentru a permite o serie de prelungiri ale acesteia.
În septembrie 2021, Energoatom, compania ucraineană de stat pentru energie nucleară, a semnat un acord cu firma americană Westinghouse pentru a construi patru reactoare AP1000 în alte locuri de pe teritoriul Ucrainei. De atunci, Energoatom a proiectat planuri pentru noi reactoare, explorând chiar posibilitarea desfășurării de reactoare modulare de mici dimensiuni (SMR – small modular reactors), produse de compania americană NuScale Power.
Tehnologia a apărut în atenția opiniei publice din România după ce, în toamna trecută, președinții Joe Biden și Klaus Iohannis au anunțat oficial planurile ce vizează construirea în România a primei centrale nucleare cu reactoare modulare de mici dimensiuni, prima de acest tip, în parteneriat cu aceeași companie americană.
Obiectivul anunțat de Ucraina în drumul spre decarbonizarea industriei sale energetice prevede o capacitate de producție a energiei nucleare de 24 GWe până în 2040.
Ucraina are acces la doi furnizori de combustibil: TVEL din Rusia și Westinghouse din SUA.
Majoritatea combustibilului din reactoarele Ucrainei este produs de TVEL, dar țara a avut în derulare, în ultimii ani, un proiect de diversificare a surselor aprovizionare cu combustibil.
Astfel, la jumătatea anului 2021, 6 dintre cele 15 reactoare ucrainene funcționau folosind combustibil produs de Westinghouse, fabricat la uzina sa din Västerås, în Suedia.










