Zahărul consumat în primii ani de viață poate lăsa urme decenii întregi. Ce arată un nou studiu

Consumul de zahăr în primii ani de viață ar putea avea efecte pe termen lung asupra sănătății mintale, arată un nou studiu realizat pe peste 45.000 de persoane. Cercetătorii au descoperit că persoanele expuse unui consum mai redus de zahăr în primele 1.000 de zile de viață au avut un risc de anxietate la maturitate cu 33% mai mic față de cele care nu au trecut prin astfel de restricții, relatează Euronews.

Expunerea la zahăr în primele 1.000 de zile de viață, din momentul concepției și până în jurul vârstei de doi ani și jumătate, ar putea avea efecte de lungă durată asupra sănătății mintale și asupra riscului de apariție a anxietății mai târziu în viață, potrivit cercetării.

Raționalizarea zahărului în primii ani de viață a fost asociată cu diferențe în ceea ce privește preferința pentru alimente dulci, sănătatea psihică și structura creierului.

„Cunoașterea întregului impact pe care zahărul îl poate avea asupra sănătății noastre fizice și mintale, de-a lungul vieții, ar putea contribui la elaborarea politicilor de sănătate publică și la schimbarea obiceiurilor noastre alimentare”,

a declarat Hana Navratilova, autoarea principală a studiului.

Risc de anxietate cu 33% mai mic

Cercetătorii de la Universitatea din Surrey au analizat datele medicale a peste 45.000 de persoane născute între 1951 și 1956, o perioadă care a cuprins atât anii în care zahărul era raționalizat în Regatul Unit după război, cât și perioada de după eliminarea restricțiilor.

În Regatul Unit, zahărul a fost raționalizat în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial, între 1940 și 1953, consumul fiind limitat la aproximativ 40 de grame pe zi în cazul adulților.

Studiul, publicat în revista Translational Psychiatry, a comparat persoanele expuse raționalizării încă din viața intrauterină și apoi până la vârsta de șase, 12, 18 sau 24 de luni, precum și persoanele expuse doar în perioada intrauterină, cu cele care nu au fost niciodată supuse acestor restricții.

Persoanele expuse celei mai lungi perioade de raționalizare au raportat o preferință mai redusă pentru alimentele dulci și au prezentat un risc semnificativ mai mic de anxietate la vârsta adultă. Riscul acestora de a dezvolta anxietate a fost cu 33% mai mic decât în cazul celor care nu au fost niciodată expuși raționalizării zahărului.

În rândul persoanelor care au trecut prin perioada de raționalizare, anxietatea și depresia au apărut, de asemenea, mai târziu în viață. Vârsta mediană de debut a anxietății a fost de aproximativ 62 de ani în cazul celor expuși cel mai mult restricțiilor, comparativ cu 55 de ani în grupul persoanelor care nu au fost expuse deloc raționalizării.

Primele 1.000 de zile, o perioadă esențială pentru dezvoltarea creierului

Cercetătorii au remarcat că, după eliminarea raționalizării, consumul de zahăr a crescut rapid. Cu toate acestea, efectele restricționării consumului în primii ani de viață s-au menținut timp îndelungat.

„În pofida creșterii consumului de zahăr în rândul participanților după încheierea raționalizării, mediul nutrițional din primii ani de viață pare să aibă o relevanță de lungă durată pentru sănătatea mintală”,

a declarat Nophar Geifman, profesor la Universitatea din Surrey și autor principal al studiului.

Primele 1.000 de zile de viață reprezintă o perioadă esențială pentru dezvoltarea creierului, iar alimentația din acest interval poate produce modificări structurale de lungă durată la nivel cerebral, au precizat autorii studiului.

Cercetări anterioare citate de autori sugerează că dietele bogate în zahăr pot reduce densitatea și disponibilitatea neuronilor serotoninergici, care au un rol esențial în reglarea dispoziției. Restricționarea consumului de zahăr în primii ani de viață ar putea contribui la protejarea acestor circuite neuronale.