Problema aerului condiționat din Europa capătă importanță politică. Care este poziția UE?
Pe fondul unor temperaturi record, Comisia Europeană a refuzat să ia poziție în dezbaterea din ce în ce mai aprinsă privind aerul condiționat, afirmând că nu este rolul executivului UE să dicteze alegerile consumatorilor, potrivit Euronews.
Aproximativ 20 % dintre gospodăriile europene au instalații de aer condiționat, comparativ cu 90 % sau mai mult în Statele Unite, Japonia și Coreea de Sud.
Lipsa evidentă a sistemelor de răcire a devenit un subiect politic controversat după ce un val de căldură extremă a provocat moartea a cel puțin 1 300 de europeni și a determinat o căutare disperată de soluții improvizate pentru a face viața de zi cu zi mai suportabilă.
„Știm că majoritatea clădirilor rezidențiale și a apartamentelor din Uniunea Europeană nu dispun de aer condiționat. Nu este ceva care să fie încorporat în mod tradițional, mai ales având în vedere că o mare parte din fondul nostru imobiliar este, de fapt, destul de vechi și uzat”,
a declarat luni Anna-Kaisa Itkonen, purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene pentru climă.
„Nu avem o poziție clară cu privire la aerul condiționat, fie ea pro sau contra, dar abordăm această chestiune ca un domeniu de politică legat de renovarea și eficiența energetică a clădirilor și a apartamentelor rezidențiale, precum și ca parte a strategiei noastre în domeniul locuințelor.”
Întrebată de Euronews dacă Comisia ar trebui să adopte o poziție, având în vedere importanța politică crescândă a acestei chestiuni, purtătoarea de cuvânt a afirmat că prioritatea executivului este de a asigura o tranziție „eficientă și eficace” către neutralitatea climatică.
Executivul a lăsat însă deschisă posibilitatea de a-și revizui poziția neutră în cazul în care contextul politic se va schimba.
„Este un aspect pe care trebuie să îl analizăm și în cadrul competențelor noastre: în ce măsură va spune Comisia cetățenilor ce trebuie sau ce nu trebuie să facă?”,
a spus Itkonen.
„Infernul din săptămâna trecută a fost probabil doar un ultim semnal de alarmă pentru restul verii, așa că nu este exclus ca acest subiect să fie discutat și la nivel politic, iar atunci, evident, vom lua măsuri în funcție de semnalele transmise de statele noastre membre”,
a continuat ea.
„Însă, în cele din urmă, în ceea ce privește aparatele de aer condiționat din gospodăriile private, acestea sunt aspecte în care Comisia nu intervine în detaliu pentru a stabili modul în care oamenii ar trebui să procedeze.”
Politica privind aerul condiționat
Sistemele de aer condiționat au fost, de-a lungul timpului, un subiect controversat în rândul europenilor.
Criticii susțin că aerul condiționat crește cererea de energie electrică, suprasolicită rețelele electrice, eliberează aer cald în atmosferă și nu abordează cauzele profunde ale crizei climatice.
Susținătorii, în schimb, afirmă că acesta este un instrument adecvat pentru a asigura condiții de viață acceptabile și pentru a menține productivitatea muncii în condiții de temperaturi extrem de ridicate.
În Franța, partidul de extremă dreapta Raliul Național (NR), care conduce în sondaje în perspectiva alegerilor prezidențiale de anul viitor, a propus o implementare în masă, subvenționată, a sistemelor de aer condiționat. Chiar și lidera Verzilor, Marine Tondelier, a recunoscut că aerul condiționat „devine” necesar.
Conștientă de dezbaterea în curs, Comisia abordează cu o prudență evidentă această chestiune sensibilă și afirmă că accentul nu ar trebui pus pe sistemele de aer condiționat în sine, ci pe sursa care le alimentează.
În 2025, aproximativ 47% din totalul energiei electrice din UE provenea din surse regenerabile.
Comisia urmează să prezinte luna viitoare un Plan de acțiune pentru electrificare, cu noi măsuri menite să electrifice sistemele de încălzire și răcire ale blocului.
„În ultimă instanță, aceste decizii privind ce ar trebui sau nu ar trebui făcut sunt, evident, o chestiune de competență și țin de statele membre”,
a spus Itkonen.
Dezbaterea privind aparatele de aer condiționat are loc pe fondul unei regândiri mai ample a Pactului Verde, ansamblul cuprinzător de legi pe care UE l-a lansat pentru a atinge neutralitatea climatică – echilibrul perfect între emisiile și eliminarea gazelor cu efect de seră – până în 2050.









