Prețurile la gaz în Europa sunt în creștere. Presiune pe gospodăriile din UE

Europa s-ar putea confrunta cu cea mai dificilă perioadă de iarnă din punct de vedere al aprovizionării cu gaze naturale din 2022 încoace, întrucât prețurile angro se situează aproape de cel mai ridicat nivel din ultimii peste trei ani. Facturile gospodăriilor ar putea crește rapid în Țările de Jos, în timp ce în Germania și Austria ar putea dura aproape un an până când ajustarea se va reflecta pe deplin, potrivit Euronews.

Prețul de referință european al gazelor naturale pe piața angro, indicele olandez TTF pentru luna curentă, se tranzacționa marți, spre sfârșitul zilei, la peste 66 de euro pe megawatt-oră (MWh), în scădere față de nivelul de peste 68 de euro înregistrat la începutul sesiunii. În comparație, la începutul anului prețul era de aproximativ 29 de euro/MWh.

Creșterea prețurilor a fost alimentată de îngrijorările tot mai mari ale investitorilor cu privire la posibilitatea ca Strâmtoarea Ormuz să rămână închisă pe durata iernii.

Aceasta se întâmplă într-un moment în care nivelurile de stocare a gazelor din UE rămân la minime istorice în pragul sezonului de încălzire.

Conform datelor furnizate de Gas Infrastructure Europe, la sfârșitul zilei de tranzacționare a gazelor din 24 august, stocurile de gaze ale UE erau umplute în proporție de 62,99%.

„Stocurile de gaze ale Europei sunt neobișnuit de scăzute pentru această perioadă a anului”,

a declarat pentru Euronews Business Natasha Fielding, director editorial pentru gaze, GNL, cărbune și biomasă la Argus Media.

Ea a adăugat că acest nivel se situează cu mult sub media pe ultimii cinci ani, de 79%.

„Singura altă perioadă din ultimii 15 ani în care stocurile au fost la un nivel aproape la fel de scăzut a fost în 2021, înaintea ultimei crize majore a gazelor naturale”,

a spus Fielding.

Printre piețele europene mai mari cu cele mai scăzute niveluri de stocare, stocurile Germaniei erau pline doar în proporție de 51%, în timp ce cele din Țările de Jos se situau la 44,3%.

Oxford Economics a subliniat într-un raport publicat pe 13 august — înainte de ultima creștere a prețurilor la gaz — că consumul de gaz al UE este cu aproximativ 15–20 % mai mic decât în 2021.

Conform raportului, UE poate funcționa cu niveluri de stocare mai scăzute, deși acest lucru ar însemna să se bazeze pe importuri mai mari de GNL în timpul iernii. Iar acest lucru ar putea expune UE într-o măsură mai mare la concurența cu cumpărătorii asiatici pentru încărcăturile disponibile.

Concurența s-a intensificat deja din cauza închiderii efective a Strâmtorii Ormuz, care a perturbat o rută pe care, în mod normal, se transportă aproape o cincime din comerțul mondial cu GNL.

Într-un potențial război al ofertelor între UE și Asia, prețurile angro ar putea crește și mai mult.

La nivelurile actuale, prețurile „nu vor fi suficiente pentru ca Europa să-și gestioneze stocurile pe durata iernii”, au scris analiștii Goldman Sachs, Samantha Dart și Laura Cyr, într-o notă citată de Bloomberg.

„Într-un scenariu în care exporturile de energie din Orientul Mijlociu se normalizează doar treptat până în 2027, estimăm că prețul TTF din decembrie 2026 ar trebui probabil să depășească 100 €/MWh”,

au afirmat ele. Aceasta reprezintă o creștere de 110% față de scenariul de bază al Goldman Sachs, de 50 €/MWh, au adăugat ele.

Oxford Economics a afirmat că UE ar putea fi nevoită să suspende parțial interdicția privind importurile de gaze rusești dacă aprovizionarea se va restrânge și mai mult. Conform celor mai recente calcule ale Comisiei Europene, ponderea Rusiei în importurile combinate de gaz prin conducte și GNL se situa la aproximativ 12,5% în 2025.

În ianuarie 2026, Consiliul UE a adoptat un regulament prin care se interzic importurile de GNL și de gaz prin conducte din Rusia începând cu 18 martie 2026, cu perioade de tranziție pentru contractele existente. Până la sfârșitul anului 2027, toate importurile de gaz din Rusia urmează să fie interzise.

Cât de repede s-ar putea reflecta acest lucru în facturile gospodăriilor?

O creștere scurtă a prețurilor ar putea avea un efect limitat, dar o creștere prelungită s-ar reflecta treptat în contractele noi și reînnoite ale gospodăriilor.

O creștere a prețurilor angro nu determină imediat o creștere a prețurilor cu amănuntul. Prețul de referință TTF poate crește mult mai rapid decât prețul efectiv de import al UE, care reflectă suma pe care importatorii o plătesc efectiv, ținând cont de contractele existente și de acordurile de acoperire a riscurilor.

Cu toate acestea, pe măsură ce contractele furnizorilor expiră și aceștia achiziționează sau își acoperă riscurile pentru mai mult gaz la noul preț de piață, mai ridicat, prețul efectiv de import se apropie treptat de prețul angro.

Aceste costuri mai mari pot fi apoi transferate gospodăriilor atunci când tarifele sunt revizuite sau contractele reînnoite.

Potrivit lui Fielding, amploarea creșterii facturilor la energie va depinde de durata creșterii prețurilor și de faptul dacă prețurile vor continua să crească în lunile următoare. În întreaga UE, „gospodăriile cu tarife variabile la gaz ar fi printre primele care ar resimți efectele prețurilor mai mari cu ridicata”, a spus ea, adăugând că transferul de la gaz la facturile de energie electrică este, de obicei, mai slab.

„Țările cu piețe de retail mai liberalizate tind să înregistreze o transferare mai rapidă”,

a spus Fielding.

Potrivit Oxford Economics, este nevoie, în medie, de aproximativ șase luni pentru ca modificările prețurilor angro să se reflecte pe deplin în prețurile de consum. Cu toate acestea, durata variază semnificativ de la o țară la alta.

„Structura actuală a pieței — în care predomină contractele cu preț fix pe 12 sau chiar 24 de luni — înseamnă că este nevoie de aproape un an pentru ca majorarea prețurilor să se reflecte la maxim pe piețe precum Germania și Austria”,

se arată în raport.

Prețurile la gaz pentru consumatori pot reacționa în câteva luni în țări precum Franța, Italia și Spania. Pe unele piețe, cum ar fi Olanda, transferul este aproape imediat.

Oxford Economics a desemnat Italia drept țara cea mai expusă la un șoc al prețurilor la gaz dintre marile economii europene, din cauza „interacțiunii dintre un transfer relativ rapid și o dependență de gaz considerabil peste medie”.

Cu toate acestea, țara dispune în prezent de unul dintre cele mai ridicate niveluri de stocare a gazelor, conform datelor furnizate de Gas Infrastructure Europe.

Mult depinde de cât de rece va fi iarna.

Oxford Economics a afirmat:

„Gazul rămâne coloana vertebrală a sistemului de încălzire a spațiilor din UE; prin urmare, prețurile gazelor din UE rămân la cheremul temperaturilor exterioare în iarna care urmează.”

Firma de consultanță a adăugat că o perioadă de frig prelungită în această iarnă ar determina creșterea cererii de încălzire și de gaze.

În raportul său, publicat înainte de ultima creștere bruscă a prețului gazelor naturale, Oxford Economics a afirmat că prețurile energiei pentru consumatori din zona euro — inclusiv gazul, electricitatea și alte costuri energetice ale gospodăriilor — ar putea fi cu până la 15% mai mari față de aceeași perioadă a anului trecut în al patrulea trimestru.