Când pisica mănâncă rechinul. Neintenționat

Un studiu arată că mâncarea pentru câini și pisici conține carne de rechin din specii aflate pe cale de dispariție.

Potrivit The Guardian, oamenii de știință au descoperit că mai multe mărci conțin carne din specii de rechin aflate pe cale de dispaiție, în vreme ce pe etichetă sunt listate ingrediente vagi, de tipul ”pește de ocean”, lăsându-i astfel pe consumatori în completă necunoștință.

”Majoritatea celor care au animale de companie sunt cu siguranță iubitori de natură, și credem că cei mai mulți dintre ei ar fi alarmați să decopere că participă, fără să știe, la decimarea populației de rechini”, spun autorii studiului, Ben Wainwright și Ian French, de la Yale-NUS College, Singapore.

Populațiile de rechini sunt supra-pescuite în toată lumea, ducând astfel la declinul acestora cu peste 70% în ultimii 50 de ani. Ca prădători de vârf, rechinii sunt esențiali echilibrului în oceane, iar pierderea parțială a acestora a dus la efecte în cascadă în întreg ecosistemul maritim. 

Comercializarea aripioarelor de rechin a fost tratata pe larg în media. Însă o contribuție tăcută, spun autorii, o are folosirea produselor de rechin în produsele de zi cu zi, cum ar fi mâncarea de animale și cosmeticele. 

Cu ajutorul testelor ADN, oamenii de știință au testat 45 de astfel de produse pentru animale de la 16 branduri din Singapore. Majoritatea produselor au folosit termeni generici precum ”pește”, ”pește de ocean”, ”momeală albă” sau ”pește alb” în lista de ingrediente, pentru a-și descrie conținutul, în vreme ce unele produse menționează în clar ton sau somon. Altele nu indică în niciun fel conținutul de pește.

Din cele 144 de mostre, 45 – aproximativ o treime – s-au dovedit a conține ADN de rechin. Cele mai des-întâlnite specii de rechin au fost rechinul albastru, rechinul mătăsos și rechinul de recif. Ultimele două sunt specii din categoria ”vulnerabilă”, în cadrul Listei Roșii a International Union for Conservation of Nature (IUCN). 

A mai fost identificat ADN de rechin-nevăstuică, rechin cu bot ascuțit de Caraibe și rechin tigru de nisip, toate fiind specii vulnerabile. 

Autorii sugerează că fie carnea este îndepărtată de pe carcasa rechinului odată ce aripioarele valoroase sunt îndepărtate, fie asistăm la o creștere a comerțului cu carne de rechin. Aceștia cer ca ingredientele să apară pe etichete clar, astfel încât oamenii să poată cumpăra produsele în cunoștință de cauză. 

Dr Andrew Griffiths, ecologist la Universitatea din Exeter, spune că studiul vine în completarea muncii echipei sale și a altora, care au arătat prezența ADN-ului de rechin în produse alimentare de consum uman, inclusiv comercializarea de câine de mare și carne de rechin-ciocan în restaurante fish & chip.

În cazul mâncării pentru animale, a mai adăugat acesta, lipsa unor reguli privind etichetarea exactă a însemnat că o paletă largă de specii vulnerabile au putut fi incluse în mod legal. ”Nu există reguli clare împotriva acestor practici”, a mai sus. ”Se poate consuma practic orice pește, fără să știi”.

Pe lângă comerțul profitabil cu aripioare de rechin, carnea de rechin are în general o valoare destul de mică, a spus Griffiths și ar putea fi o sursă ieftină de proteine. „Mulți oameni nu vor să-l mănânce”, a spus el. „Deci nu se vinde ușor prin alte lanțuri de aprovizionare. Îi surprinde pe oameni că aceste lucruri pot apărea în farfuria animalului de companie.”

Rezultatele studiului sunt publicate în revista de specialitate Frontiers in Marine Science.