Două puteri nucleare poartă un război cultural pe teritoriul UE. Miza, pașnică: orezul basmati

Două puteri nucleare și mari rivale geo-politice, India și Pakistanul împărtășesc însă și multe aspecte culturale comune, iar peisajul lor culinar este definit de un ingredient pe cât de cunoscut și apreciat, pe atât de răspândit peste tot în lume: orezul basmati – un soi distinct de orez, ușor de recunoscut, cu boabă alungită, care se află acum în centrul ultimei mari bătălii dintre cei doi mari rivali din Asia de Sud, scrie Euractiv.com.

India a solicitat autorităților de resort din Uniunea Europeană recunoașterea orezului basmati drept marcă comercială exclusivă, ceea ce a declanșat o dispută în urma căreia Pakistanul ar putea avea enorm de suferit, exporturile de orez ale acestei țări fiind vitale pentru agricultură și industria alimentară.

”Este ca și cum ai arunca deasupra noastră cu bomba atomică”, spune Ghulam Murtaza, coproprietar al companiei agro-alimentare Al-Barkat Rice Mills, situată la sud de Lahore, al doilea oraș ca mărime din Pakistan.

În mod firesc, Pakistanul s-a opus de îndată demersului Indiei de a obține Indicație Geografică Protejată (IGP) pentru orezul basmati de la Comisia Europeană.

Basmati – o miză enormă

Pe piața mondială de profil, India este cel mai mare exportator de orez din lume, realizând venituri anuale de 6,8 miliarde de dolari, Pakistanul ocupând poziția a patra, cu exporturi de 2,2 miliarde de dolari, conform cifrelor ONU.

Însă, în privința orezului basmati, cele două țări sunt singurele producătoare și exportatoare globale.

”India a provocat toată această tevatură, ca să reușească oarecumva să se lege de una dintre piețele noastre principale. Toată industria orezului din Pakistan este afectată”, acuză Murtaza, a cărui companie cultivă orez pe un teren situat foarte aproape de granița cu India, la doar vreo 5 kilometri distanță.

De la Karachi până la Kolkata, orezul basmati este un aliment de bază în dieta cotidiană a tuturor locuitorilor din acea parte sudică a Asiei. Se mănâncă alături de carne picantă sau curry de legume și este vedeta nenumăratelor feluri de biryani, mâncare omniprezentă la orice adunare, nuntă sau sărbătoare organizată în fiecare dintre cele două țări, despărțite politic abia din 1947, în urma obținerii independenței față de dominația colonială britanică.

De atunci, India și Pakistanul au purtat trei războaie, iar cele mai recente lupte datează din 2019, când s-au înregistrat primele atacuri aeriene transfrontaliere din ultimii aproape 50 de ani.

Relațiile diplomatice dintre New Delhi și Islamabad sunt tensionate de zeci de ani, iar ambele țări încearcă, în mod regulat, să își pună piedici de toate felurile pe scena internațională.

Europa, piața cea mai atrăgătoare

În ultimii trei ani, Pakistanul și-a sporit semnificativ exporturile de orez basmati către Uniunea Europeană, profitând de dificultățile Indiei de a de conforma standardelor europene tot mai stricte în privința utilizării pesticidelor în culturile agricole.

Potrivit datelor Comisiei Europene, cererea anuală de aproximativ 300.000 de tone din Uniunea Europeană este asigurată în proporție de două treimi de orezul pakistanez.

”Pentru noi, aceasta este o piață foarte, foarte importantă”, spune Malik Faisal Jahangir, vicepreședintele Asociației Exportatorilor de Orez din Pakistan, care susține că orezul basmati pakistanez este ”mai organic” și ”mai buni la calitate”.

IGP și DOP

Statutul de Indicație Geografică Protejată (IGP) acordă drepturi de proprietate intelectuală pentru produsele legate în mod indisolubil de o anumită zonă geografică, în care are loc cel puțin o etapă de producție, prelucrare sau preparare a unui produs finit sau semi-finit.

De pildă, ceaiul indian Darjeeling, cafeaua din Columbia și mai multe tipuri de șuncă franțuzească se numără printre produsele populare în întreaga lume, care dețin statut de IGP pe piața UE.

În ce privește România, cel mai recent introdus produs în registrul produselor care beneficiază de Indicaţie Geografică Protejată (IGP) este salata cu icre de știucă de Tulcea, care a primit acest statut chiar săptămâna trecută. Alte produse românești aflate pe listă sunt cârnații de Pleșcoi, magiunul de prune de Topoloveni, scrumbia de Dunăre afumată, salamul de Sibiu, novacul afumat din Țara Bârsei și cașcavalul de Săveni, în timp ce telemeaua de Ibănești are statutul de Denumire de Origine Protejată (DOP).

Statutul de IGP diferă de cel de DOP, acesta din urmă necesitând ca toate cele trei etape (producția, prelucrarea și prepararea) să aibă loc în regiunea în cauză, așa cum este și cazul altor tipuri de brânzeturi, precum brânza franțuzească brie sau gorgonzola italiană.

Astfel de produse sunt protejate legal împotriva contrafacerii și abuzului de marcă în țările cuprinse în acordul de protecție, iar o ștampilă de recunoaștere a calității și a originii le permite producătorilor, teoretic, să le vândă la prețuri mai mari.

India susține că, în cererea adresată Comisiei Europene, nu a pretins să fie singurul producător de orez basmati cultivat la poalele Munților Himalaya, dar obținerea statutului de IGP i-ar acorda totuși această recunoaștere, la care ține mult, sub aspect cultural.

“India și Pakistanul exportă și se află într-o competiție sănătoasă și corectă pe diferite piețe de aproape 40 de ani. Nu cred că IGP va schimba acest lucru”, a declarat Vijay Setia, fost președinte al Asociației Exportatorilor de Orez din India, pentru agenția France Presse.

Ce prevede legislația UE în asemenea cazuri?

Conform normelor UE în vigoare, cele două țări sunt obligate să încerce o negociere în urma căreia să se obțină o rezoluție amiabilă, termenul fiind până în septembrie, după ce India a solicitat o prelungire de trei luni, a declarat pentru France Presse un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.

”Din punct de vedere istoric, atât reputația, cât și zona geografică tipice pentru orezul basmati sunt comune Indiei și Pakistanului. Au existat deja destul de multe cazuri de opoziție față de cererile de Indicații Geografice Protejate în Europa și de fiecare dată s-a găsit un compromis”, spune cercetătoarea Delphine Marie-Vivien, specializată în dispute juridice de acest fel.

De partea sa, guvernul pakistanez a trasat liniile de demarcație ale arealelor în care poate fi cultivat orezul basmati pe teritoriul țării, după mulți ani de amânări, din cauze juridice și birocratice. De asemenea, a anunțat că va atribui un statut protejat similar sării roz de Himalaya și altor produse agricole apreciate.

De asemenea, Pakistanul speră să convingă India să depună o ”cerere comună”, în numele patrimoniului comun pe care îl reprezintă basmati, a spus Malik Faisal Jahangir, reprezentantul exportatorilor de orez basmati din Pakistan.

“Sunt încrezător că vom ajunge la o concluzie (pozitivă) foarte curând, în așa fel încât lumea să știe că orezul basmati provine din ambele țări”, a adăugat el.

Dacă nu se poate ajunge la un acord, iar UE va decide în favoarea Indiei, Pakistanul ar putea face apel la instanțele europene, dar procesul lung de revizuire ar putea periclita oricum industria orezului basmati pakistanez.