George Botezatu: HORECA, între neputință, nepricepere sau rea-voință

Industria osptitalitați din Romania se degradează de la an la an, deterioarea serviciilor din această industrie provenind dintr-o lipsa acuta de personal. S-a vazut cu ani in urma cum situatia degenerează dar nu s-a luat nicio masură. Astazi HORECA se află in comă, si in loc să se caute problema de la care a inceput si soluții pentru a decongestiona urgent această situatie, in continuare exista aceasi nepăsare criminală care a condus o industrie de milioane in pragul exasperării.

Internetul e plin de anunturi de angajare si nu aplică nimeni, se plang patronii. Statul in continuare isi vede de treaba lui, stingher la orice idee care ar putea ajuta. Angajatori strigă, nu sunt oameni in piața muncii, angajați strigă că nu le sunt respectate drepturile si sunt abuzati de catre angajator. Statul care teoretic ar trebui sa fie arbitru, si în final el find beneficiarul direct al taxelor si impozitelor, e pe tusă. Statul, reprezentat la rândul lui prin instituții stie să încaseze venituri sub 2 forme:

1. Spagă

2. Taxe si impozite.

De curand se discuta o lege, care va fi trimisa spre promulgare pentru a usura si facilita venirea fortei de muncă din tari non-EU, mai exact din Asia. Stau si ma intreb oare sa fie asta o solutie care va ajuta sa se dezvolte armonios in viitor aceasta industrie, ori umblam iar cu petecu dupa noi si unde pocneste lipim si plecam mai departe. Nu vreau sa fac politică pentru ca rostul ei nu e aici dar de curand un fost consilier al lui Dan Barna pe nume Andrei Caramitru declara tare si raspicat ca daca Diaspora nu vrea sa se intoarcă, ghinion. Nu stam dupa ei! M-am intors eu, domnule Caramitru, de 3 luni de zile m-am intors si regret amarnic. Daca oameni ca Dvs vor ajunge sa ne conduca, Romania va numara peste 10 milioane de oameni in Diaspora, curand.

Situația e tragică în acest moment si nu se vede vreo lumină la capătul tunelului. Nu stau să caut eu vinovații pentru ca nu asta e treaba mea, am vazut exemple negative si in randul angajaților dar si a angajatorilor. Cel putin in Constanta, ITM-UL nu mai apară drepturile angajatului ci pe cele ale angajatorului. Muncim cate 15 ore pe zi, contracte pe 8 ore si minim pe economie, bani la gri si aia nu prea multi. Muncim in conditii de stres, cu foc deschis, ulei incins iar riscurile de accidentare grava sunt foarte mari. De bolile profesionale nu tine nimeni cont! Vezi detalii aici si aici!

Revenind la titlul articolului, ce sa fie oare, neputință, nepricepere sau rea-vointă?

Scoli de formare profesională, nu mai avem iar cursurile de formare (nu alea de 2.000 de ron cu diploma in 10 zile), au niste costuri destul de mari pentru veniturile noastre. Dar fara o educatie înalta într-un domeniu nu vei reusi sa ajungi la performante notabile. Dar atunci cand investim in noi, e normal sa si cerem deoarece investia e destul de mare daca doresti sa urmezi o scoala de top iar cand ajungi in Romania, ce faci cu ea? Cunosc personal un caz, a absolvit cu succes un institut culinar din Franta si la angajare a fost intrebat daca nu are vreun curs din Romania facut,deoarece cu acea diploma nu il pot angaja.

Pe de alta parte angajatori spun ca vor profesionisti in domeniu, dar profesionisti costă. Toti se plang de calitatea bucatarilor dar sunt foarte rare exemplele in care angajatorul pune si el umarul la formarea personalului din bucatarie, de investiti nu mai zic. Cand investiti intr un om investiti in viitorul afaceri dvs. Pe de alta parte au si ei dreptate, forta de muncă din acest domeniu a devenit foarte delasatoare, slab pregatită si fara prea mult chef de muncă. Dar toate neajunsurile astea, au avut un început, cand erau 100 la usă, din pacate acum nu mai e nici macar unu.

Încotro ne indreptam si unde vom ajunge? Pentru mine nu e greu de anticipat daca situatia va continua asa. Cunosc 2 restaurante care inainte de sezon au pus lacatul pe usa din lipsa de personal in bucatarie. Ori acest trend va continua ori in bucatariile restaurantelor din Romania nu se va mai vorbi limba română.

E un cerc vicios intre stat,angajator si angajat iar fiecare tipă, hotul. Dar nimeni nu se gandeste ca exista o cale de mijloc prin care putem colabora cu totii si sa ducem acest domeniu acolo unde e locul? Reforma este absolut necesara si s-a discutat despre asta si acum 2 ani dar nimic nu s-a schimbat. Vezi aici!

Deci, ce sa fie? Neputintă, nepricepere sau rea-vointă?