Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis marți că judecătorii naționali pot lăsa neaplicate, fără riscul de a fi anchetați disciplinar, deciziile Curții Constituționale, care contravin dreptului Uniunii Europene și prin care interesele financiare ale UE sunt lăsate neapărate. Hotărârea are un impact major asupra sistemelor judiciare ale celor trei țări din Europa Centrală și de Est unde situația devenise ambiguă, după mai multe hotărâri contrare ale instanțelor constituționale, respectiv România și Polonia – în primul rând -, dar și Ungaria.
Printr-un comunicat de presă, Curtea de la Luxemburg mai precizează și că recomandările Comisiei Europene pentru România, în cadrul MCV, sunt obligatorii.
”Actele adoptate înainte de aderare de instituțiile Uniunii sunt obligatorii pentru România de la data aderării sale. Aceasta este situația Deciziei 2006/928, care este obligatorie în toate elementele sale pentru România atât timp cât nu a fost abrogată. Obiectivele de referință care urmăresc să asigure respectarea statului de drept au de asemenea caracter obligatoriu. România este astfel ținută să ia măsurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, ținând seama de recomandările formulate în rapoartele întocmite de Comisie”, notează CJUE în comunicatul citat de Digi24.
CJUE amintește că Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a condamnat mai multe persoane, inclusiv foști parlamentari și miniștri, pentru infracțiuni de evaziune fiscală privind TVA-ul, precum și de corupție și de trafic de influență, în special în legătură cu gestionarea unor fonduri europene.
Curtea Constituțională a anulat ulterior aceste decizii ca urmare a compunerii nelegale a completurilor de judecată, pentru motivul că, pe de o parte, cauzele cu privire la care ÎCCJ s-a pronunțat în primă instanță ar fi trebuit să fie judecate de un complet specializat în materie de corupție și, pe de altă parte, că, în cauzele în care ÎCCJ s-a pronunțat în apel, toți judecătorii completului de judecată ar fi trebuit să fie desemnați prin tragere la sorți.
ÎCCJ a ridicat problema unui eventual risc sistemic de impunitate în materie de luptă împotriva fraudei și a corupției, iar alături de Tribunalul Bihor a solicitat să se stabilească dacă principiile supremației dreptului Uniunii Europene și independenței judecătorilor le permit să lase neaplicată o decizie a Curții Constituționale, chiar dacă, în temeiul dreptului român, nerespectarea de către magistrați a unei decizii a Curții Constituționale constituie o abatere disciplinară.
Astfel, CJUE a hotărât că deciziile CCR cu privire la completurile de cinci judecători, dacă duc la prescripția infracțiunilor de corupție, nu trebuie respectate de judecătorii români.
”Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudențe a Curții Constituționale care conduce la anularea hotărârilor pronunțate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracțiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție”, subliniază CJUE.
O altă prevedere a hotărârii CJUE se referă la faptul că România are
”… obligația de a prevedea sancțiuni efective și disuasive pentru infracțiunile de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție”,
ca urmare a MCV și a tratatului de aderare la UE.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene precizează și că
”Dreptul Uniunii nu se opune ca deciziile Curții Constituționale să fie obligatorii pentru instanțele de drept comun, cu condiția ca independența acestei curți, în special față de puterile legislativă și executivă, să fie garantată. În schimb, acest drept se opune ca răspunderea disciplinară a judecătorilor naționali să fie angajată prin orice nerespectare a unor asemenea decizii”.
Principiul supremației dreptului Uniunii se opune ca instanțele naționale să nu poată, cu riscul aplicării unor sancțiuni disciplinare, să lase neaplicate deciziile Curții Constituționale contrare dreptului Uniunii, se mai arată în hotârârea CJUE.
”În ipoteza în care un judecător național de drept comun ar ajunge să considere, în lumina unei hotărâri a Curții, că jurisprudența curții constituționale naționale este contrară dreptului Uniunii, faptul că acest judecător național ar lăsa neaplicată jurisprudența menționată nu poate angaja răspunderea sa disciplinară”, se mai arată în hotărârea CJUE.
Decizia CJUE vine în contextul mai larg în care Curțiile Constituționale din statele est-europene precum Polonia, Ungaria sau România, dar și din Germania, au decis că deciziile lor au întâietate în fața deciziilor CJUE și a legislației europene.
Printr-o decizie din această vară, Curtea Constituțională a României a interpretat o altă hotărâre CJUE din 18 mai 2021 în sensul că dreptul european are întâietate în fața dreptului național, doar în privința legislației infra-constituționale, adică legislația mai prejos de Constituție.
În plus, CCR a decis că judecătorii naționali nu pot lăsa neaplicate decizii CCR, invocând faptul că se opun dreptului european și unor decizii ale CJUE.â
La doar câteva zile distanță, judecătorul Costin Andrei Stancu de la Curtea de Apel Pitești, cel care a decis că Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) contravine dreptului european, a fost trimis în judecată disciplinară de Inspecția judiciară și este la judecata Secției pentru judecători a CSM, care ar putea inclusiv să îl excludă din magistratură. Miza este ca ceilalți judecători să nu aplice deciziile CJUE și legislația europeană în detrimentul deciziilor CCR.
La începutul lunii octombrie, după mai multe amânări, Tribunalul Constituțional de la Varșovia (TK – Trybunał Konstytucyjny) a dat un verdict asupra cererii premierului Mateusz Morawiecki cu privire la principiul supremației dreptului UE asupra dreptului național consacrat în tratate și a decis că unele articole din tratatele UE sunt incompatibile cu Constituţia ţării.
Cele două decizii ale instanțelor constituționale, de o importanță excepțională, au pus în discuţie un principiu fundamental al integrării și Uniunii Europene însăși – supremaţia legislaţiei UE asupra legislațiilor naționale din fiecare stat membru.
