Începutul unei dezbateri (cu scandal?) în UE: noi reguli în minerit și industria metalurgică

Comisia Europeană va propune, cel mai probabil săptămâna viitoare, introducerea de noi obiective de autonomie strategică a Uniunii Europene, care prevăd ca un procent între 10% și 40% din activitățile de exploatare, reciclare și prelucrare a materiilor prime critice utilizate în blocul comunitar să fie realizate pe teritoriul UE până în 2030, arată o schiță de document, încă aflată în fază de dezbateri, consultată de publicația Euractiv.com.

O versiune preliminară a regulamentului privind materiile prime critice în Uniunea Europeană urmează să fie prezentată de Comisia Europeană marțea viitoare, pe 14 martie, urmând să promoveze introducerea de obiective în vederea atingerii unei cât mai mari autonomii a Europei de-a lungul întregului lanț de producție de bunuri.

Regulamentul urmărește

”… scăderea riscurilor de aprovizionare ale Uniunii Europene, care sunt, actualmente, tot mai mari, prin consolidarea capacităților UE de-a lungul tuturor etapelor lanțului valoric strategic al materiilor prime, inclusiv la nivelul extracției, procesării și reciclării”, se arată în document.

Potrivit schiței consultate, cel puțin ”10% din consumul de materii prime strategice al Uniunii” ar trebui extras de pe teritoriul UE. În plus, 15% din consumul anual al UE pentru fiecare categorie de materii prime critice ar trebui să provină din reciclare, se mai arată în document.

Comisia dorește să stabilească obiective și mai ambițioase când vine vorba de prelucrarea materiilor prime considerate critice: cel puțin ”40% din consumul anual al blocului comunitar din fiecare categorie de materii prime strategice”, ar trebui rafinat în cadrul UE.

În prezent, UE este puternic dependentă de importul de materii prime pe care le consideră critice. Astfel, blocul comunitar se confruntă cu o dependență în proporție de 100% față de furnizori străini în 14 din cele 27 de materii prime critice, fiind dependent în proporție de 95% în cazul altor trei materii prime critice, arată datele cuprinse într-un raport al Institutului German de Studii Economice (DIW).

Întrucât materiile prime critice sunt considerate a fi o condiție prealabilă pentru succesul tranziției ecologice și digitale, cererea acestora este de așteptat să crească masiv în perioada următoare. Estimările Băncii Mondiale indică o creștere de aproximativ 500% până în 2050. Printre acestea, pământurile rare nu sunt doar o componentă fără de care smartphone-urile, computerele sau bateriilor auto nu ar putea fi produse.

Bau-Baul chinezesc

În acest moment, UE este dependentă în special de China, care deține un cvasi-monopol asupra multora dintre aceste materii prime esențiale. Astfel, 93% din necesarul UE de magneziu și 86% din necesarul UE de pământuri rare provine din China.

Această împrejurare este luată în considerare și în noul regulament. Pentru a preveni potențialele crize de aprovizionare și pentru a crește autonomia și reziliența UE, Comisia Europeană va propune stabilirea unor referințe precise care să instituie un prag maxim de dependență față de o singură țară terță la cel mult de 70% din importurile oricărei materii prime strategice, până în 2030.

Problemele de aprovizionare din China au condus la perturbări majore în industria europeană începând cu anul 2021, când China și-a redus producția de materii prime esențiale pentru industria europeană a aluminiului.

Pentru a reduce aceste dependențe, noua reglementare, denumită ”Critical Raw Materials Act” urmărește să diversifice cât mai mult lanțurile europene de aprovizionare.

Pentru a stimula diversificarea și a consolida oferta, Comisia intenționează, de asemenea, să identifice și să impulsioneze dezvoltarea unor proiecte strategice în țări terțe. În acest scop, Comisia ar putea să le susțină financiar prin așa-numita Global Gateway Initiative, un proiect gigantic propus de Bruxelles, în valoare de 300 de miliarde de euro, care vizează echlibrarea influenței chinezești la nivel global, prin inițiativa Beijing-ului cunoscută drept ”Belt and Road Initiative”.

În plus, marilor companii din industria europeană li se va cere să își auditeze lanțurile de aprovizionare existente și să dezvolte strategii pentru a fi mai bine pregătite pentru eventualele întreruperi în lanțurile de aprovizionare.

Cum se vor defini ”proiectele strategice”?

Critical Raw Materials Act va include, de asemenea, un tratament special pentru proiectele care sunt considerate ”strategice”.

Acestea vor fi identificate și etichetate ca atare de către Comisia Europeană, împreună cu un Comitet European pentru Materii Prime Critice care urmează să se înființeze în acest scop.

Proiectele strategice vor beneficia de un proces de autorizare simplificat și mai predictibil, în condițiile în care, în prezent, una dintre principalele piedici pentru proiectele miniere europene este durata uriașă a procedurilor de autorizare. Potrivit reprezentanților industriei miniere, în UE este nevoie, în medie, de 10 ani până când o mină nouă poate să începe să funcționeze cu toate autorizările obținute.

Documentul citat prevede că:

”Statele membre ar trebui să se asigure că procesul de acordare a autorizațiilor aferente unor astfel de proiecte nu depășește o limită de timp prestabilită. Pentru proiectele strategice care implică extracție minieră, durata procesului de acordare a autorizației ar trebui să nu depășească doi ani, având în vedere complexitatea și amploarea potențialului impact pe care îl implică proiectele.”

Aceste proiecte strategice vor primi și sprijin financiar suplimentar din partea sectorului public.

Autorii proiectului de regulament apreciază că investițiile private nu sunt suficiente pentru dezvoltarea unor proiecte strategice și susțin că

”… dezvoltarea efectivă a proiectelor de-a lungul lanțului valoric critic al materiilor prime poate necesita sprijin public”.

Ca atare, statele membre ar putea să vină în ajutorul companiilor care dezvoltă aceste proiecte, pentru cu sprijin public, care poate lua forma unui ajutor de stat, se arată în document, care mai precizează că recenta revizuire a normelor UE privind ajutorul de stat permite mai ușor investițiile publice ale statelor membre în domeniile considerate strategice.