Reacțiile la propunerea franco-germană de relansare economică: critici, stupoare, aluzii fine

Propunerea comună a Angelei Merkel și a lui Emmanuel Macron de a aloca subvenții statelor și regiunilor din Uniunea Europeană cele mai afectate de criza de coronavirus a fost primită cu reacții mixte. De la stupoare, chiar în Germania, la susținere rezervată din partea șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, până la entuziasm neînfrânat în Spania și Italia.

Cei doi lideri au convenit aseară să permită Comisiei Europene să împrumute bani de pe piețele financiare în numele Uniunii Europene. Banii alocaţi prin acest program nu vor fi rambursați, ci sumele vor fi oferite drept granturi, conform propunerii. În acest sens, președintele Macron a declarat că planul s-a construit în jurul conceptului de solidaritate europeană.

Fără nicio surpriză, Madridul și Roma au salutat cu bucurie anunțul privind acordul, cele două capitale fiind, în mod previzibil, principalele sale beneficiare.

Primii care au criticat acordul au fost liberalii germani, prin vocea deputatului Alexander Lambsdorff. ”Sunt surprins că facem acum un viraj de 180 de grade, că UE poate dintr-odată să se îndatoreze”, a comentat acesta pentru AFP.

Răceala cu care a fost primit planul în Germania nu este o surpriză, în țara care a făcut o regulă de aur din austeritatea bugetară și din limitarea la maximum a datoriilor. Iar situația excepțională cauzată de pandemie nu pare să fie de ajuns pentru criticii Angelei Merkel să accepte încălcarea acestor principii.

Austria nu acceptă subvenții, ci doar împrumuturi

Cancelarul austriac Sebastian Kurz s-a pronunțat ferm împotriva alocării de bani nerambursabili țărilor vizate cel mai mult de criză.

”Noi continuăm să dăm dovadă de solidaritate şi să susţinem ţările cele mai afectate, însă acest lucru este necesar să aibă loc prin împrumuturi şi nu prin intermediul subvenţiilor”, se arată într-un comunicat al Cancelariei de la Viena.

Danemarca, Olanda şi Suedia sunt alte țări care ar putea să se ralieze poziției anunțate de Kurz, care a mai spus că a discutat pe această temă cu premierii celor trei state.

Planul Comisiei nu va fi copiat după acordul Merkel-Macron

După ce aseară a salutat cu entuziasm înțelegerea anunțată de liderii de la Berlin și Paris, Comisia Europeană și-a nuanțat astăzi poziția. Un purtător de cuvânt al instituției a spus astăzi că planul Comisiei nu va copia pur şi simplu propunerea franco-germană, ci va include o combinaţie de împrumuturi şi subvenții.

Preşedinta Ursula von der Leyen își va prezenta pe 27 mai propriul său plan pentru relansare economică pe continent. Ea spune că propunerea franco-germană merge ”în sensul celei pregătite de Comisie, care va ţine cont, de asemenea, de punctele de vedere ale tuturor statelor membre şi ale Parlamentului European.”

La mijloc între bine și rău

Cotidianul conservator ”Frankfurter Allgemeine Zeitung” publică în ediția sa de azi două poziții concurente, interpretând acordul de ieri fie ca o calamitate pentru coeziunea europeană, fie ca pe o șansă nesperată la consolidarea Uniunii.

Editorialistul Hendrick Kafsack scrie:

”Probabil că d-na Merkel are dreptate când spune că natura excepțională a crizei necesită soluții extraordinare. Poate că este cinstit să plătești subvenții către țări precum Italia sau Spania, câtă vreme știi oricum că ele nu vor putea rambursa împrumuturile. Poate că este în interesul Germaniei să sprijine coeziunea politică și economică a UE, cu toate mijloacele posibile.

 

Însă, chiar și așa, UE nu ar trebui să-și arunce la coș regulile și principiile de la prima strigare. De acum, pare să țină de europenii din nord, grupați în jurul Olandei, să acorde atenție acestui lucru, în așa fel încât UE să abordeze o anumită cale nu numai pentru că este o cale neobișnuită, ci mai ales pentru că este cea corectă. E clar că nimic nu va funcționa fără un acord franco-german. Dar el, de unul singur, nu este suficient – din fericire, poate…”

De cealaltă parte, acordul este susținut de profesorul berlinez Henrik Enderlein, directorul Institutului ”Jacques Delors”. Acesta spune că punctul crucial al propunerii este un poziție comună complet nouă a Germaniei și a Franței, și anume că UE în ansamblu ar trebui să își asume o mare parte din propria datorie. Semnalul politic de la Berlin a fost puternic pentru prima dată, a continuat Enderlein, în sensul ”că UE este mai mult decât un grup de state națiuni și are propria identitate federală.”

”Este posibil să trăim un moment Hamilton-ian”, comentează Enderlein. El face referire, desigur, la o etapă decisivă în istoria fondatoare a Statelor Unite. După Războiul de Independență, finanțele statelor au fost nimicite, nemaiputând fi gestionabile pe cont propriu. Ministrul american de finanțe de la acea vreme, Alexander Hamilton, a făcut un compromis în 1790, când guvernul central american a preluat datoriile statelor și a obținut în același timp un control fiscal considerabil.

Pentru mulți, această schimbare a competenței fiscale este considerată nașterea reală a Statelor Unite: o uniune liberă de state a devenit un stat federal.