Semnale de alarmă din Orientul Mijlociu | Libanul, țara pe care o așteaptă criza supremă

De la războiul civil, trecând prin războaiele succesive cu statul vecin Israel, bombardamente ale diverselor grupări militante de gherilă și numeroase episoade de turbulențe interne, Libanul și libanezii și-au considerat armata drept una dintre puținele ancore de stabilitate ale statului, una dintre singurele instituții aflate deasupra clivajelor din societate. S-ar putea să nu mai fie cazul: armata însăși este acum amenințată de ceea ce se anunță un colaps financiar devastator al statului libanez, colaps despre care Banca Mondială a atras atenția că ar putea fi una dintre cele mai grave situații pe care le-a văzut lumea în ultimii 150 de ani, notează agenția Associated Press.

Prăbușirea economiei exercită o presiune fără precedent asupra capacităților operaționale ale armatei, în ciuda susținerii din partea Statelor Unite, prin scăderea masivă a veniturilor soldaților și, prin consecință, deteriorarea moralului acestora. Această criză pune în pericol una dintre puținele forțe unificatoare ale Libanului, într-un moment în care tensiunile din societate și nivelul de criminalitate sunt pe un trend ascendent, pe fondul sărăciei în creștere a populației.

”Un astfel de declin ar putea constitui germenii unei instabilități al cărei precedent a mai putut fi văzut doar în perioada diviziunilor sectare, în care elitele politice libaneze și-au pus în cap să distrugă armata sau să o aducă într-o stare de derivă, și anume în cei cinci ani care au condus apoi la războiul civil dintre 1975 și 1990”, crede Aram Nerguizian, consilier principal al Programului pentru afaceri militaro-civile în statele arabe la Carnegie Middle East Center.

Armata însăși a sunat alarma, lucru neobișnuit pentru o forță armată poate unică în Orientul Mijlociu, întrucât a reușit să rămână, în mare parte, în afara jocurilor politice.

Încă din luna martie, șeful armatei, generalul Joseph Aoun, a ținut un discurs în fața ofițerilor în care a avertizat că soldații sunt ”suferinzi și flămânzi ca restul oamenilor”.

De asemenea, Aoun a criticat în mod deschis conducerea politică a statului, paralizată de lupte interne și incapabilă să facă ceva pentru a gestiona în mod responsabil criza.

“Ce mai așteptați? Ce aveți de gând să faceți? Am avertizat de mai multe ori despre pericolele situației în care ne aflăm!”, spunea el, într-o stare vădit agitată, folosind cuvinte greu de imaginat că pot fi rostite de un comandant superior al armatei, în condițiile în care aceștia nu au voie să facă declarații politice.

Un înalt oficial al armatei a confirmat pentru Associated Press că situația economică a afectat foarte mult moralul trupelor.

”Nu există nicio îndoială că există o mare frustrare în rândul militarilor”, a spus oficialul.

Oficialul a menționat că ”se solicită armatei multe sarcini”, inclusiv menținerea stabilității interne.

“Conducerea statului este îngrijorată de evoluția situației de securitate pe plan intern și de capacitatea de a rezolva această problemă”, a declarat ofițerul, vorbind sub condiția anonimatului, în conformitate cu reglementările. Sprijinul pentru armată este crucial pentru a evita ca Libanul să alunece complet în haos, a adăugat el.

Soluții în disperare de cauză

Franța a convocat pentru joi o conferință virtuală de strângere de fonduri pentru un ajutor de urgență, după ce generalul Aoun a întreprins luna trecută o vizită la Paris, cerând sprijin și asistență. Franța a avertizat că armata Libanului ”s-ar putea să nu-și mai poată duce la îndeplinire deplină misiunile, esențiale pentru stabilitatea țării”.

De asemenea, SUA, cel mai mare susținător al armatei libaneze, s-a angajat să crească ajutorul acordat în 2021.

Situația din teren

Una dintre misiunile fundamentale ale armatei libaneze este de a ține sub supraveghere și control mișcarea Hezbollah, facțiunea șiită susținută de Iran, care se poate lăuda cu o forță armată considerabilă, dar și cu o poziție politică importantă.

Nerguizian a avertizat că declinul armatei regulate i-ar permite Hezbollah-ului să se contureze și mai mult ca jucător politico-militar, situație pe care puțini actori din sfera internațională și-ar dori-o materializată, cu atât mai puțin Washington-ul.

De asemenea, criza ar putea deschide ușa pentru țări precum Rusia, China, Iran sau Siria, care ar putea fi tentate să găsească modalități de a influența operațiunile armatei și activitățile sale strategice.

După decenii de înflorire a corupției și de gestionare catastrofală a economiei de către elita politică, economia Libanului a început să se dezintegreze în octombrie 2019. Sectorul bancar, odinioară prosper și în plină dezvoltare, s-a prăbușit, iar moneda a pierdut aproximativ 90% din valoarea sa față de dolar pe piața neagră. Mai mult de jumătate din națiunea libaneză s-a adâncit în sărăcie.

La fel de afectați sunt și cei 80.000 de militari din trupele regulate. Înainte de criză, un soldat înrolat câștiga echivalentul a aproximativ 800 de dolari pe lună, dar acum veniturile sale au scăzut la mai puțin de 100 de dolari pe lună. Salariile ofițerilor sunt mai mari, dar au scăzut și ele, ajungând acum la aproximativ 400 de dolari pe lună.

Armata a intrat într-un regim de cheltuieli de avarie.

În urmă cu un an, a anunțat că va înceta să mai ofere carne în meniurile soldaților de serviciu. A păstrat încă asistența medicală gratuită pentru soldați, însă militarii spun că eficacitatea și calitatea serviciilor medicale s-au deteriorat extrem de mult.

Un caz tipic de depresie instituțională

”Moralul este sub pământ”, a spus un fost soldat în vârstă de 24 de ani care a renunțat la armată în martie, după cinci ani de serviciu militar.

El a mai spus că salariul de 1,2 milioane de lire libaneze pe care l-a primit în luna de dinaintea plecării abia îi ajungea pentru hrană, țigări și transport. Declarațiile au fost date sub condiția anonimatului, temându-se de represalii.

Mohammad Olayan, care s-a retras din armată în urmă cu doi ani, după mai mult de 27 de ani, a declarat pentru Associated Press că pensia lui militară primită la sfârșitul activității a fost spulberată de criză. În loc de o pensionare decentă, acum trebuie să își facă rost de tot felul de job-uri temporare pentru a-și întreține fetele gemene de 12 ani.

”Ce stimulent există pentru soldații tineri? Am sacrificat atât de mult pentru țara mea și uite cum am ajuns din cauza acestei mafii”, spune el mâhnit și nervos pe elita politică a țării.

Nerguizian spune că, deși dezertările sunt în continuare în număr relativ scăzut, armata s-a confruntat cu tot mai multe situații de refuz de îndeplinire a îndatoririlor, rate ridicate de plecări fără permisie și tot mai mulți militari care își mai iau un job, ca să își mai rotunjească puțin veniturile.

”Mai îngrijorător, armata pierde ofițeri de calitate și subofițeri – adică tocmai materia cenușie și capabilitățile în care armata a investit și le-a dezvoltat în mai bine de un deceniu și jumătate”, a adăugat Nerguizian.

Un scurtă istorie recentă și zbuciumată

După izbucnirea războiului civil, în 1975, care avea să dureze 15 ani, armata s-a divizat pe criterii religioase și sectare. Abia la începutul anilor 1990, după încheierea războiului, armata a fost reunită, sub comanda generalului Emile Lahoud, care a devenit ulterior președinte al statului.

De atunci, a devenit una dintre cele mai profesioniste și bine echipate armate din Orientul Mijlociu. Statele Unite au contribuit cu peste 2 miliarde de dolari din 2007 încoace, sperând să construiască o forță militară care să poată funcționa ca un bastion împotriva grupării Hezbollah.

Armata este, de asemenea, una dintre puținele instituții de stat care se bucură de respect și prețuire în rândul populației civile libaneze, spre deosebire de instituțiile politice. De altfel, angrenați în nesfârșite conflicte cu mize derizorii, politicienii nu au mai reușit să formeze un guvern legitim din octombrie 2020.

În timpul demonstrațiilor anti-guvernamentale care au cuprins țara la sfârșitul anului 2019, au apărut pe rețelele de socializare numeroase filmulețe cu soldați copleșiți de emoție, cu lacrimi în ochi, deși se aflau în misiunea de a restabili ordinea și a dispersa manifestanții.

Elias Farhat, general în retragere al armatei libaneze, în prezent cercetător în afaceri militare, a declarat că nu crede că scenariul colapsului armatei libaneze este deocamdată posibil:

”Aceasta nu este criza unei armate, ci criza unei țări. În trecut, au existat probleme majore de securitate care au afectat armata și au dus la dezintegrarea acesteia, dar acum nu este cazul”, a spus el, referindu-se la perioada războiului civil.