The Wall Street Journal către Donald Trump: ”Dă-ți demisia!”
Articolul de fond apărut în ediția de astăzi a prestigiosului cotidian ”The Wall Street Journal” (WSJ), semnat de întregul board editorial al publicației, se intitulează ”Ultimele zile ale lui Donald Trump” și începe printr-o invitație lipsită de echivoc adresată președintelui Statelor Unite să demisioneze.
”Cea mai bună variantă ar fi demisia, pentru a scuti Statele Unite de un nou război pentru destituire”, scrie WSJ.
În preambulul textului, este prezentat crezul de bază al publicației:
”Steaua călăuzitoare a acestor editoriale este Constituția SUA. Documentul este fundamentul durabil care protejează libertatea, iar în această săptămână și-a arătat din nou virtuțile. Deși gloata l-a obligat la o strămutare temporară, Congresul s-a întors în aceeași zi pentru a ratifica votul Colegiului Electoral și alegerea lui Joe Biden. Felicitări președintelui ales, care va fi inaugurat așa cum prevede Constituția, pe 20 ianuarie, la prânz.”
Iată textul articolului de fond din WSJ:
Totuși, asta nu șterge rușinea de miercuri și dilemele despre ce vom face în legătură cu cele 13 zile rămase în mandatul prezidențial al lui Donald Trump. Liderii democrați Chuck Schumer și Nancy Pelosi cer ca domnul Trump să fie îndepărtat imediat din funcție – fie de către cabinet în temeiul celui de-al 25-lea amendament, fie prin procedura punerii sub acuzare. În cazul lor, ar putea fi la mijloc un interes de partid, dar acțiunile domnului Trump de miercuri ridică întrebări constituționale care nu pot fi trecute cu vederea.
Pe scurt, liderul puterii executive a incitat miercuri o mulțime să meargă în marș la sediul puterii legislative. Scopul limpede a fost acela de a-i cere Congresului și vicepreședintelui Mike Pence să respingă voturile electorilor din câte state ar fi fost nevoie, pentru a-i refuza domnului Biden victoria în Colegiul Electoral. Când unii din mulțime au devenit violenți și au ocupat Capitoliul, președintele le-a cântat în strună și a întârziat prea mult până să încerce să-i potolească. Când a vorbit, și-a ascuns pledoaria la calm într-o nouă acuză electorală.
Acesta a fost un asalt asupra procesului constituțional de transfer al puterii după alegeri. A fost, de asemenea, un atac asupra puterii legislative, din partea puterii executive care a jurat să respecte legile Statelor Unite. Acest lucru este mai mult decât refuzul de a-și admite înfrângerea. În opinia noastră, aceste fapte depășesc o linie roșie constituțională pe care domnul Trump nu o mai depășise în trecut. Așadar, este un caz care cere punerea sub acuzare.
Mulți opozanți ai domnului Trump se arată satisfăcuți că previziunile lor s-au dovedit corecte, că el nu a fost niciodată apt pentru a fi președinte și că ar fi trebuit acuzat de mult. Dar defectele de caracter ale domnului Trump au fost evidente pentru toți de când a candidat la președinție.
Șaizeci și trei de milioane de americani au votat pentru alegerea domnului Trump în 2016, iar acest proces constituțional nu ar trebui să fie ușor trecut cu vederea, așa cum au cerut democrații și presa aproape din prima sa zi de mandat. Nu poți să faci acuzații pentru infracțiuni anticipative sau pentru unele care nu se ridică la nivelul încălcărilor constituționale. Dar, acțiunile din această săptămână reprezintă o deraiere la funcția prezidențială mult mai gravă decât intervențiile sale energice din criza ucraineană, în 2019.
***
Pe de altă parte, se pune întrebarea dacă destituirea sau înlăturarea sa forțată în temeiul celui de-al 25-lea amendament este acum în interesul superior al țării. Recursul la amendament pare lipsit de înțelepciune, cu excepția cazului în care domnul Trump amenință să întreprindă un alt act nesăbuit sau neconstituțional. După ziua de miercuri, el a promis că va asigura o ”tranziție ordonată” a puterii. O cabală în interiorul Cabinetului care să-l înlăture ar putea trece drept complot intern (a Beltway coup, în original) și i-ar da domnului Trump motive suplimentare pentru a juca rolul victimei politice.
Procedura punerii sub acuzare are virtutea de a fi transparentă și încărcată de responsabilitate politică. Dacă s-ar aduna destule voturi în favoarea ei în Senat, situația nu ar mai avea semnificația unei lupte între partide. Scopul punerii sub acuzare nu este acela de a-l pedepsi pe domnul Trump. Ci acela de a trimite un mesaj puternic viitorilor președinți: Congresul se poate proteja de populiștii de toate orientările ideologice care vor să stârnească o mulțime și să amenințe Capitoliul și membrii săi.
Dar punerea sub acuzare atât de aproape de finalul mandatului nu va fi simplă și va amplifica dorințele de răzbunare. I-ar înfuria în continuare pe susținătorii domnului Trump în așa fel încât nu-l va ajuta deloc pe domnul Biden să guverneze, cu atât mai puțin să vindece faliile dintre tabere. Ar turna combustibil politic asupra tăciunilor de miercuri.
Asta cu atât mai mult cu cât democrații nu sunt susceptibili să se comporte responsabil sau cu reținere. Aceștia caută deja asiduu noi și noi articole pe care să-și întemeieze actul de acuzare, o litanie de nemulțumiri anti-Trump strânse de-a lungul a patru ani. Ultimatumul doamnei Pelosi de joi, potrivit căruia dacă domnul Pence nu declanșează procedura invocând cel de-al 25-lea amendament, atunci ea va semna punerea sub acuzare, nu va atrage voturi de la republicani.
Dacă nu ar fi abuzat de procedura punerii sub acuzare în 2019, democrații ar avea acum mai multă credibilitate în cazul de față. O liotă de acuzatori care i-ar cuprinde pe promotorilor ideilor privind imixtiunile rusești în politica SUA, precum Adam Schiff sau Jerrold Nadler, ar respinge mai mult decât ar convinge. Misiunea lor ar lua forma unei răzbunări politice, nu a aplicării constituției, iar domnul Trump și-ar juca această carte ca atare până la ultima suflare. Domnul Biden ar putea câștiga multă bunăvoință din toate părțile, dacă ar renunța la acuzatorii de serviciu, în numele renunțării la ”politica anihilării”.
***
Dacă dl Trump vrea să evite o a doua procedură de destituire, cea mai bună variantă pe care o are la îndemână ar fi să-și asume responsabilitatea personală și să demisioneze. Aceasta ar fi cea mai curată soluție, deoarece ar transfera imediat atribuțiile prezidențiale către dl. Pence. Și i-ar oferi domnului Trump exercițiul propriei sorți, a la Richard Nixon.
Acest lucru ar putea, de asemenea, să oprească hemoragia de demisii de la Casa Albă și din Cabinet, care sunt de înțeles ca acte de conștiință, dar ar putea lăsa guvernul fără echipaj. În mod special, Robert O’Brien, consilierul pentru securitate națională, ar trebui să rămână în funcție.
Știm că un act de demnitate din partea domnului Trump nu este probabil. În orice caz, la finalul acestei săptămâni, dl. Trump va fi epuizat ca personalitate politică serioasă. El este cel care le-a pierdut republicanilor Camera Reprezentanților, Casa Albă și acum Senatul. Mai rău, și-a trădat susținătorii loiali, mințindu-i cu privire la alegeri și la capacitatea Congresului și a domnului Pence de a le răsturna rezultatul. El este cel care a refuzat să accepte compromisul de bază al democrației: acceptarea rezultatului, indiferent dacă pierzi sau câștigi.
Cel mai bine pentru toată lumea, inclusiv pentru el însuși, ar fi dacă s-ar retrage în liniște.









