Salariul minim crește la 660 de euro în Bulgaria. De ce politicienii noștri refuză adoptarea euro?

Bulgaria va majora salariul minim brut la 660 de euro începând cu 1 ianuarie 2027, potrivit unui decret guvernamental publicat în Monitorul Oficial. Decizia stabilește și un tarif minim orar de 3,98 euro, iar majorarea vine într-un context economic în care vecinii de la sud de Dunăre fac pași importanți în integrarea europeană.

Hotărârea a fost adoptată de Consiliul de Miniștri la 29 octombrie și publicată oficial la 3 noiembrie, conform Novinite. Noul nivel salarial este calculat pentru o lună întreagă de activitate, în condițiile unui program normal de lucru de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână.

Creșterea va fi de 39,80 euro, echivalentul unui avans de 6,4% față de salariul minim actual, stabilit la 620,20 euro. Potrivit Nataliei Efremova, reprezentantă a Ministerului Muncii și Politicii Sociale, aproximativ 462.000 de angajați vor beneficia de această modificare.

În cadrul discuțiilor despre noul cuantum, oficialul a arătat că procentul de majorare este peste rata anuală a inflației, de 5,7%, și se încadrează în posibilitățile financiare ale bugetului de stat.

De ce a fost majorat salariul minim pentru bulgari?

Propunerea privind noul salariu minim a fost analizată pe 23 octombrie în cadrul Consiliului Național pentru Cooperare Tripartită. Întâlnirea nu s-a încheiat însă cu un consens între reprezentanții angajaților, ai patronatelor și ai Guvernului. Organizațiile patronale reprezentative la nivel național au susținut varianta Executivului, considerând că avansul de 6,4% acoperă efectele inflației.

Confederația Muncii „Podkrepa” a atras atenția asupra diferenței dintre salariul brut și suma care ajunge efectiv la angajați. După reținerea contribuțiilor individuale pentru asigurările sociale și a impozitului pe venit, venitul net ar urma să fie de aproximativ 512 euro.

Reprezentanții organizației sindicale consideră că această sumă nu oferă condițiile necesare unui trai decent și menține salariații bulgari plătiți la nivelul minim într-o poziție dezavantajoasă în comparație cu ceilalți angajați din Uniunea Europeană. La rândul său, Confederația Sindicatelor Independente din Bulgaria (CITUB) a solicitat stabilirea salariului minim la 690 de euro, cu 30 de euro peste valoarea aprobată de Guvern.

Cum se va calcula salariul minim în Bulgaria?

Majorarea programată pentru 2027 marchează și prima aplicare a unui nou mecanism de stabilire a salariului minim. Schimbarea vine după modificarea Codului Muncii, adoptată de Parlamentul bulgar în septembrie, și elaborarea ulterioară a normelor de aplicare. Până acum, calculul avea la bază o formulă prin care salariul minim era raportat la 50% din salariul mediu brut înregistrat într-o anumită perioadă.

Noul mecanism introduce un interval delimitat de o valoare minimă și una maximă. Pragul inferior nu poate coborî sub nivelul salariului minim din anul precedent, în timp ce limita superioară este stabilită prin raportare la patru criterii economice și sociale:

• Puterea de cumpărare a salariului minim și raportarea acesteia la costul vieții;
• Nivelul general al salariilor și modul în care acestea sunt distribuite;
• Evoluția și ritmul de creștere a veniturilor salariale;
• Productivitatea muncii pe termen lung.

Cei patru indicatori au ponderi egale în formula de calcul, fiecare reprezentând 25%. Stabilirea valorilor se face folosind datele furnizate de statisticile oficiale. Calendarul negocierilor a fost, de asemenea, reglementat. Sindicatele și organizațiile patronale trebuie să discute nivelul salariului minim pentru anul următor până la 15 mai.

Până la 15 august, Consiliul de Miniștri trebuie să decidă valoarea finală, luând în considerare consultările cu partenerii sociali. În plus, Guvernul va evalua o dată la trei ani dacă salariul minim este adecvat. Analiza va avea în vedere două repere importante: atingerea nivelului de 60% din salariul median brut și costul vieții.

Cum se compară România cu Bulgaria în privința adoptării euro?

Evoluția Bulgariei readuce în atenție situația României, care nu a făcut încă pasul către moneda unică europeană. Deși adoptarea euro a reprezentat un obiectiv important al integrării europene, țara noastră este în continuare departe de îndeplinirea criteriile de convergență de la Maastricht.

România a îndeplinit în 2016, în perioada Guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș, aproape toate criteriile nominale de convergență. Cu toate acestea, trecerea la moneda europeană nu a fost realizată datorită opoziției politice a PSD, iar evoluțiile economice și fiscale din anii următori au complicat procesul. În prezent, dezechilibrele bugetare, inflația și nivelul datoriei publice reprezintă obstacole importante în calea adoptării euro.

Consecințele acestor probleme se reflectă în presiunea asupra nivelului de trai, creșterea costurilor suportate de populație și necesitatea unor măsuri fiscale care afectează veniturile gospodăriilor.

Ce avantaje poate aduce aderarea la zona euro?

Adoptarea monedei unice europene poate oferi statelor membre o serie de beneficii economice, atât pentru populație, cât și pentru mediul de afaceri. Printre avantajele asociate participării la zona euro se numără:

• Posibilitatea unor dobânzi mai mici și mai stabile la creditele acordate populației;
• Reducerea riscului valutar pentru economii și venituri în raport cu celelalte state membre;
• Condiții potențial mai avantajoase de finanțare pentru stat;
• Creșterea predictibilității economice și a disciplinei fiscale;
• O mai mare încredere din partea investitorilor internaționali;
• Diminuarea costurilor de schimb valutar pentru companiile care desfășoară activități comerciale în zona euro;
• Acces mai facil la piețele financiare europene;
• Participarea directă la mecanismele de decizie monetară ale zonei euro.

Aceste beneficii nu înseamnă însă că adoptarea monedei unice elimină automat inflația, problemele bugetare sau riscurile economice. Rezultatele depind și de politicile economice adoptate la nivel național.

Când ar putea România să adopte moneda euro?

Perspectivele României privind trecerea la moneda europeană s-au deteriorat în ultimii ani. Economistul Adrian Codîrlașu, președintele Asociației CFA România, estima, la începutul anului 2026, că aderarea ar putea avea loc abia peste aproximativ 10-15 ani, în condițiile actuale. Acesta consideră că politicile fiscale din ultimii ani au contribuit la îndepărtarea țării de obiectivul adoptării euro.

„Conform anticipărilor comunității CFA din România, intrarea României în zona euro s-a îndepărtat. Ce a cauzat această evoluție este în special politica fiscală din ultimii ani. Deficitele bugetare ridicate și persistente cauzează inflație ridicată, rate de dobândă ridicate precum și datorie publică mare. Aceste dezechilibre macroeconomice ne îndepărtează de posibilitatea de aderare la zona euro într-un orizont de timp cel puțin mediu”,

spunea Adrian Codîrlașu.

Estimările Asociației CFA România indicau un orizont de aproximativ 13 ani până la posibila adoptare a euro, cu doi ani mai îndepărtat decât prognoza formulată în 2024, când perspectiva era de 11 ani.

Asociația CFA România reunește profesioniști din domeniul investițiilor care dețin certificarea Chartered Financial Analyst (CFA). Organizația numără peste 250 de membri și aproximativ 140 de candidați la examenele de certificare.

Ce implică aderarea la moneda unică europeană?

Adoptarea monedei unice presupune respectarea unor condiții economice stricte și implementarea unor reforme care pot avea costuri politice. Printre acestea se află reducerea deficitelor bugetare, îmbunătățirea colectării taxelor și eficientizarea cheltuielilor publice.

În zona euro, statele trebuie să respecte regulile fiscale europene, inclusiv reperele de referință de 3% din PIB pentru deficitul bugetar și 60% din PIB pentru datoria publică. Sunt criterii importante ale cadrului european de supraveghere fiscală, deși respectarea lor nu se limitează exclusiv la statele care au adoptat euro.

Păstrarea leului a permis guvernelor să aibă propria politică monetară, gestionată de Banca Națională a României. BNR poate stabili dobânda de politică monetară și poate utiliza instrumentele disponibile pentru gestionarea lichidității și a stabilității prețurilor. În cazul adoptării euro, competențele de politică monetară ar trece la Banca Centrală Europeană, iar influența Băncii Centrale în viața politică s-ar reduce considerabil.

Pregătirea pentru aderare presupune reforme structurale care pot afecta interese politice și economice. Amânarea acestora poate părea o soluție convenabilă pentru guverne, însă dezechilibrele acumulate pot face procesul de integrare monetară și mai dificil.

De ce nu doresc politicienii români aderarea la euro?

Inflația este descrisă frecvent de economiști drept o taxă indirectă, deoarece reduce puterea de cumpărare a banilor. În anumite condiții, creșterea prețurilor poate aduce venituri suplimentare la bugetul public, chiar dacă populația resimte o deteriorare a nivelului de trai.

Un prim efect apare în cazul datoriei publice exprimate în moneda națională. Atunci când inflația crește, valoarea reală a sumelor rambursate ulterior poate scădea, dacă dobânzile și condițiile de finanțare nu compensează această evoluție. Efectul este însă diferit în funcție de structura datoriei și de ponderea împrumuturilor indexate sau denominate în valută.

Un alt mecanism este legat de încasările din TVA. Atunci când prețurile cresc, valoarea nominală a taxei colectate pentru produsele și serviciile cumpărate poate deveni mai mare, dacă nivelul cotelor de impozitare rămâne neschimbat.

De exemplu, pentru un produs de 100 de lei, la o cotă de TVA de 19%, taxa încasată este de 19 lei. Dacă prețul ajunge la 150 de lei, TVA-ul aferent devine 28,5 lei. Astfel, statul poate încasa mai mult în termeni nominali fără să majoreze cota de impozitare. Creșterea prețurilor poate influența și valoarea nominală a accizelor, a impozitelor pe venit și a celor pe profit, în funcție de baza de impozitare și de regulile aplicabile.

Cum afectează inflația veniturie românilor?

Un alt efect important al inflației privește veniturile populației. Majorările nominale ale salariilor și pensiilor nu garantează automat o creștere a puterii de cumpărare, chiar dacă politicienii se laudă cu acest lucru, De exemplu, dacă salariile cresc cu 10%, dar inflația ajunge la 12%, venitul real al angajaților se reduce. Cu alte cuvinte, oamenii primesc mai mulți bani, însă pot cumpăra mai puține produse și servicii decât înainte.

În același timp, inflația poate contribui la diminuarea valorii reale a unor cheltuieli publice atunci când acestea nu sunt ajustate în același ritm cu prețurile. Salariile bugetarilor și anumite prestații sociale pot pierde astfel din puterea de cumpărare în lipsa unor majorări corespunzătoare.

Acest mecanism poate reduce presiunea asupra bugetului în termeni reali, fără ca statul să adopte direct măsuri precum diminuarea salariilor sau reducerea nominală a unor beneficii sociale.

În concluzie, diferența dintre evoluția Bulgariei și situația României scoate în evidență importanța echilibrelor economice și a reformelor fiscale. În timp ce Bulgaria avansează spre integrarea monetară europeană, România continuă să se confrunte cu probleme bugetare care pot întârzia adoptarea euro.