Activiștii climatici din Norvegia au pierdut luptele pe plan intern, dar continuă războiul la CEDO
Activiștii pentru protecția mediului din Norvegia, care au eșuat în mai multe rânduri, pe plan intern, în încercarea lor de a opri explorările și exploatările de petrol și gaze naturale în zona arctică a Norvegiei, își vor susține cauza în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. Două dintre organizații mari, alături de șase tineri activiști climatici, vor depune o plângere împotriva Norvegiei în fața instanței, susținând că acordarea de permise pentru noi foraje petroliere în timpul unei crize de urgență climatică încalcă drepturile fundamentale ale omului, scrie Bloomberg.
La instanțele norvegiene, activiștii au pierdut în mod repetat procesul în instanțele inferioare, iar cazul s-a încheiat, în luna decembrie, prin respingerea apelului lor la Curtea Supremă de la Oslo.
Decizia de a continua bătălia juridică la nivelul CEDO a fost luată în urma unor hotărâri pronunțate de Curtea de la Strasbourg în favoarea unor organizații de mediu în procese intentate împotriva gigantului petrolier olandez Royal Dutch Shell. De asemenea, activiștii au fost îndemnați și de un raport recent al Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), care concluzionează că omenirea va putea atinge obiectivul neutralității emisiilor de carbon dacă și numai dacă se va opri, de îndată, dezvoltarea de noi câmpuri petroliere.
”Pentru industria petrolieră și pentru prietenii săi, rapoartele IEA au ținut loc de Biblie, până acum. De această dată, IEA a spus limpede ce trebuie să facem pentru a atinge obiectivele de la Paris: să nu mai explorăm pentru noi și noi exploatări de petrol”, a spus Frode Pleym, directorul organizației Greenpeace Norvegia.
Norvegia, cel mai mare producător de petrol și gaze din Europa de Vest, a purtat o lungă bătălie juridică împotriva organizațiilor Greenpeace și Nature and Youth – două dintre cele mai mari organizații de mediu cu activități în țara nordică – în privința licențelor de foraj în Marea Barents.
În acest moment, un singur câmp petrolier se află în producție în apele arctice ale Norvegiei, dar alte câteva sunt în curs de dezvoltare. Printre companiile care sunt interesate de petrolul arctic se numără Equinor ASA, Aker BP ASA, Var Energi AS și Lundin Energy AB. Direcția Petrolului din Norvegia estimează că majoritatea resurselor nedescoperite ale țării se află în zona Mării Barents.
O luptă politică la baionetă
Cu câteva luni înainte de alegerile legislative care vor avea lor în luna septembrie, în Norvegia se manifestă presiuni politice în creștere pentru restricționarea forajele pentru petrol și gaze naturale, însă guvernul rămâne favorabil industriei de profil. Într-o lucrare despre viitorul politicilor energetice, publicată săptămâna trecută, autoritățile de la Oslo susțineau că politica petrolieră nu va fi modificată deloc, în ciuda unui accent tot mai mare pe care țara îl va pune pe energia regenerabilă.
Guvernul susține că Norvegia își poate îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul Acordului Climatic de la Paris, chiar dacă va continua să exploateze petrol și gaze. De cealaltă parte, activiștii climatici speră ca instanța de la Strasbourg să constate că acest lucru le încalcă drepturile omului.
Populația indigenă laponă (sami) din nordul Norvegiei își vede deja periclitate modul de viață și tradițiile, din cauza temperaturilor medii anuale în creștere, a spus Ella Marie Hætta Isaksen, una dintre activistele implicate în acest caz.
“Părinții mei pescuiesc somon în fiecare an, dar din cauza schimbărilor climatice nu mai putem face asta. O mare parte a hranei lor este astfel afectată”, a spus ea.
În procesul inițial, reclamanții au susținut că noile foraje petroliere în ecosisteme vulnerabile din Marea Barents încalcă articolul 112 al Constituției Norvegiei, care prevede că ”fiecare persoană are dreptul la un mediu sănătos”.
De această dată, la Strasbourg, activiștii vor aduce în fața judecătorilor argumente potrivit cărora noile foraje din Marea Barents reprezintă o încălcare a articolelor 2 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deocamdată, instanța de la Strasbourg nu a anunțat dacă cererea activiștilor este sau nu admisibilă. În cazul primirii deciziei de admisibilitate, procesul s-ar putea întinde pe o durată de câțiva ani.
”Ar putea dura între unu și cinci ani, dar, dacă instanța va considera cazul admisibil, deja pentru noi ar fi o victorie în sine”, a spus Pleym.









