Ghenadi Șciukin tocmai s-a întors dintr-o călătorie de vreo 600 de kilometri împreună cu turmele lui de reni. De la fereastra apartamentului său din orașul Dudinka din Peninsula Taimîr, în nordul îndepărtat al Rusiei, dincolo de Cercul Polar, vede o încrengătură de conducte care transportă petrol și gaze înspre sud și, de acolo, în toată lumea. Este un peisaj care, în viitorul apropiat, ar putea să se extindă în tot Taimîrul, dacă gigantul petrolier Rosneft își va duce la îndeplinire planurile uriașului proiect Vostok Oil.
În această perioadă a anului, vânătoarea și pescuitul sunt sursele principale de venituri ale comunității în care trăiește Șciukin.
Să facem cunoștință: Ghenadi este un lider al comunității indigene a populației dolgane, care numără cel mult 11.000 de locuitori, după măsurători destul de optimiste, care locuiesc în uriașa peninsulă. Născut în 1962 într-o familie de păstori de reni, ca mulți alți dolgani din regiune, Șciukin și-a păstrat un stil de viață semi-nomad. sezonier, împărțindu-și anul în jumătate, între oraș și sălbăticie, scrie Climate Home News.
Acum își privește viitorul cu destulă îngrijorare, întrucât un mega-proiect al companiei Rosneft amenință stilul de viață și mijloacele de trai ale comunității dolgane.
Vostok Oil, perla coroanei Rosneft
Câteva sute de kilometri în aval, de-a lungul fluviului Yenisei, pe malul Mării Kara, compania petrolieră de stat Rosneft începe să construiască unul dintre cele mai mari proiecte petroliere din Rusia, care va transforma acest ecosistem vast și fragil într-un hub industrial de miliarde de dolari.
Rosneft susține că proiectul Vostok Oil vizează depozite de aproximativ șase miliarde de tone de petrol în două zăcăminte, urmând să producă 30 de milioane de tone de petrol în 2024, pentru a ajunge la o producție de 100 de milioane de tone anual până în 2030.
Planurile includ construirea a 15 orașe în care vor locui 400.000 de lucrători specializate în petrol și gaze, un port, două aeroporturi, 800 de kilometri de conducte și 3.500 de kilometri de linie de electricitate.
Rețeaua aceasta vastă de conducte, drumuri și linii de electricitate va traversa tundra arctică, o întindere nesfârșită, lipsită de copaci sau altă vegetație decât permafrostul arctic, pe care renii parcurg sute de kilometri la păscut.
Este o perspectivă ”înspăimântătoare” pentru Șciukin: cu excepția situației în care conductele ar fi înălțate la cel puțin trei metri deasupra solului, renii nu vor mai putea merge la păscut din cauza noii infrastructuri construite, ceea ce ar face ca efectivele de reni să scadă în continuare, de la un nivel deja scăzut.
Planurile pentru portul uriaș prin care petrolul ar urma să fie exportat prin Oceanul Arctic riscă să oprească migrația peștilor în amonte, pe râurile și spre lacurile de apă dulce din Taimîr.
”Noi suntem parte a mediului nostru înconjurător, așa că nu ne putem gândi să separăm mediul de stilul nostru de viață tradițional. Dacă ni se încalcă mediul nostru natural, asta înseamnă că ni se încalcă dreptul la viață”, a spus el.
Catastrofa de mediu, bucuria industriei
În zona arctică, temperaturile medii anuale cresc într-un ritm dublu față de restul lumii. Însă, topirea ghețurilor marine arctice este văzută ca o oportunitate grozavă pentru Rosneft și alte companii mari din industria de petrol și gaze, care intenționează să-și exporte petrolul către Europa și piețele asiatice prin ruta maritimă nordică (Northern Sea Route).
Extracția și exportul a miliarde de barili de petrol într-unul dintre cele mai fragile ecosisteme ale lumii nu poate avea alte rezultate decât o supraîncălzire suplimentară a planetei, resimțită încă și mai mult în Arctica.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), noile investiții în producția de petrol și gaze ar trebui să fie oprite până la sfârșitul acestui an, dacă planeta vrea să își limiteze încălzirea globală la 1,5ºC – obiectivul cel mai optimist prevăzut în Acordul de la Paris din 2015.
Producția de petrol ar trebui să scadă anual cu 4% în acest deceniu, pentru a fi în concordanță cu acest scenariu.
Atâta doar că autoritățile de la Moscova sprijină cu toată puterea extinderea producției de petrol și gaze în Arctica, aceasta fiind o parte importantă a planurilor de valorificare a resursele regiunii, de a crește populația din aceste zone și de a stimula creșterea economică. În cadrul strategiei sale pentru Arctica, la orizontul anului 2035, producția de petrol ar crește cu 66% față de nivelul din 2018.
Președintele rus Vladimir Putin a descris proiectul Vostok Oil ca fiind ”ambițios și promițător”, unul care va ”întări poziția Rusiei în regiunea arctică”.
O strategie ”ambițioasă, promițătoare”, dar riscantă
Strategia Rosneft este riscantă.
Un studiu realizat în 2020 de Carbon Tracker a arătat că Rosneft se numără printre companiile din industria de petrol și gaze cu cel mai mare risc de blocaj al activelor, din cauza scăderii cererii de combustibili fosili, pe măsură ce lumea va încerca să întreprindă demersurile de a-și duce la îndeplinire obiectivele climatice. Studiul a ajuns la concluzia că 70-80% din cheltuielile de capital ale Rosneft ar putea fi blocate, pe un scenariu de limitare a creșterii temperaturii globale cu mai puțin de 2ºC.
CEO-ul Rosneft, Igor Sechin, este optimist cu privire la viitor.
”Potențialul resurselor proiectului Vostok Oil, calitatea înaltă a petrolului și modelul nostru economic fac din proiect una dintre cele mai atractive ținte de investiții în industria energetică globală”, a spus el recent.
Vorbind la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, la începutul acestei luni, Sechin a declarat că proiectul va produce ”petrol verde”.
În cadrul conferinței, Sechin a spus că amprenta de carbon a proiectului va fi cu 75% mai mică decât media celorlalte proiecte majore noi din industria de profil, pentru că gazele naturale din zăcăminte și energia eoliană vor fi utilizate pentru producerea energiei electrice necesare evoluției proiectului. În plus, conținutul redus de sulf al petrolului din Taimîr, spune el, înseamnă că procesul de rafinare poate fi mult mai puțin poluant în ceea ce privește emisiile de gaze nocive.
Este o afirmație dificil de verificat de către surse independente, în absența accesului la datele complete ale proiectului, a declarat, pentru Climate Home News, David Linden, șeful diviziei pentru tranziție energetică la Westwood Energy Group, un grup de consultanță pentru industria energetică.
Trebuie luat în considerare contextul în care își desfășoară activitatea Rosneft. Declarația privind emisiile de gaze cu efect de seră ale companiei se calculează la aproximativ 12 kg de CO2 pe baril de petrol produs. Spre comparație, compania suedeză Lundin susține că petrolul produs de ea provoacă emisii de doar 0,45 kg CO2 pe baril.
Axel Dalman, analist pentru industria de petrol și gaze la Carbon Tracker, a declarat că, deși este perfect posibil ca Rosneft să-și reducă emisiile din procesul de producție cu 75%, aceste calcule ignoră emisiile produse de petrol în urma procesului de combustie, adică în cadrul proceselor în care acesta este utilizat.
”A vorbi despre «petrol verde» este o păcăleală, dacă luăm în considerare că 85% din emisiile provocate de un baril de petrol se petrec în etapa de consum”, a spus el.
Chiar înainte ca petrolul să ajungă să fie ars, ecologiștii și-au exprimat îngrijorări serioase cu privire la impactul planurilor Rosneft asupra fragilului mediu arctic, părți ale proiectului urmând să fie amplasate într-o rezervație naturală protejată.
Taimîr, scena unui dezastru ecologic iminent
Peninsula Taimîr este bogată în resurse naturale, printre care se numără cărbunele, petrolul, gazele naturale, dar și nichelul și cuprul, metale foarte valoroase în industria de fabricare a bateriilor și pentru care se preconizează că cererea va crește substanțial în anii care urmează. Aceste industrii extractive au afectat deja masiv mediul înconjurător.
“Este vorba despre una dintre cele mai poluate zone din Rusia”, a declarat, pentru Climate Home News, Rodion Sulyandziga, unul dintre cei mai cunoscuți apărători ai drepturilor popoarelor indigene din Rusia.
În mai 2020, aproximativ 20.000 de tone de motorină s-au scurs în sol și în râurile din apropierea orașului Norilsk, la câteva zeci de kilometri est de Dudinka, după ce un rezervor de stocare a combustibilului aparținând unei filiale a gigantului rus din industria extractivă Nornickel s-a prăbușit.
Video from the area of environmental disaster in #Norilsk, Krasnoyarsk region, #Russia, where some 20,000 tons of oil products spilled into the rivers. Russia announced federal #emergency for the #disaster response:pic.twitter.com/dqXvj9aAC7
— Alex Kokcharov (@AlexKokcharov) June 3, 2020
Ecologiștii au descris dezastrul drept una dintre cele mai mari scurgeri de reziduuri din istoria Rusiei, aceasta putând polua ecosistemele de apă dulce timp de mai bine de un deceniu.
Compania a fost obligată de o instanță să plătească aproape 2 miliarde de dolari drept compensație pentru accidentul de mediu – cea mai mare amendă pentru daune aduse mediului în istoria Rusiei.
Impactul asupra sănătății asupra comunităților indigene este unul de lungă durată, întrucât petrolul deversat otrăvește peștii pe care îi mănâncă oamenii, explică Șciukin.
Filiala rusească a Greenpeace estimează că acesta este doar unul dintre sutele de incidente de mediu legate de industria petrolieră care se întâmplă în Rusia în fiecare an, Rosneft fiind nominalizată printre companiile cu cea mai proastă reputație din această perspectivă.
Doar între ianuarie și aprilie 2021, cel puțin trei deversări majore de petrol din Rusia au fost asociate cu subsidiare ale Rosneft. În 2015, Rosneft a fost acuzată de un alt dezastru de mediu, după ce o deversare de la o conductă de petrol din Siberia a condus la inundarea curților oamenilor cu apă poluată cu hidrocarburi, care a ajuns și în rețeaua de alimentare cu apă potabilă a unor comunități din zonă.
În 2011, un raport al autorității rusești de supraveghere a mediului a găsit compania responsabilă pentru 2.727 de deversări de petrol în regiunea Yugra, zona cea mai bogată în exploatări petroliere din întreaga Rusie, ceea ce a reprezentat aproximativ 75% din toate deversările de petrol din regiune.
“Rosneft este campionul desăvârșit în materie de deversări de petrol din Rusia. Experiențele cu Rosneft din câmpurile petroliere aflate în operare ne arată că nu există semnale credibile că va evita, în viitor, deversările de petrol”, a declarat Vladimir Ciuprov, directorul Greenpeace Rusia.
”Petrolul verde” – o utopie
Responsabilizarea companiilor în privința politicilor de mediu este o misiune imposibilă, având în vedere că aceste vaste regiuni ale Rusiei sunt, în mare parte, interzise pentru persoanele care vin din afară. Cei care doresc să viziteze aceste regiuni au nevoie de un permis special de la autorități, ceea ce face dificilă monitorizarea evoluțiilor locale de către ONG-uri.
”Puteți să-i spuneți «petrol verde» cât veți vrea. El rămâne, totuși, petrol. Iar cea mai mare amenințare pe care o reprezintă petrolul este tocmai capacitatea asta a sa de a contamina fiecare suprafață pe care o atinge”, spune Simon Kalmîkov, consilier energetic la ONG-ul Bellona.
Aflat la Murmansk, un oraș de pe coasta Mării Barents, în nord-vestul extrem al Rusiei, Kalmîkov a declarat că amploarea proiectului va face ca posibilitatea unei deversări de petrol să fie aproape inevitabilă. Și, în ciuda tehnologiilor avansate de curățare a zonelor afectate, condițiile dure de climă din Arctica fac ca eliminarea efectelor și curățarea acestora să fie mult mai dificilă decât în alte locuri.
Un purtător de cuvânt al Rosneft a descris întrebările adresate de publicația Climate Home News drept ”surprinzătoare” și a refuzat să răspundă direct la oricare dintre acestea. Într-un comentariu general, aceștia au spus:
”Ca producătoare responsabilă de resurse energetice și ca membră a Pactului Global al ONU, compania Rosneft este ghidată de principiile și obiectivele ONU de dezvoltare durabilă și, în plus, acordă o mare atenție gestionării carbonului și asistenței acordate popoarele indigene din Nord.”
Dolganii nu par tocmai convinși
Există speranțe că proiectul va crea locuri de muncă și oportunități economice în această zonă îndepărtată care se află în centrul planurilor președintelui Putin de revitalizare a economiei.
Rosneft a promis că va crea 100.000 de noi locuri de muncă în zonă, în urma dezvoltării proiectului Vostok Oil, însă fără abilitățile și pregătirea adecvată muncii în industria de petrol și gaze, este foarte probabil ca populația indigenă să nu se poată bucura de ele, crede Șciukin.
El a mai spus că încearcă să obțină un acord scris de la companie pentru ca Rosneft să ofere pentru populația locală servicii de educație și instruire, că va fi cu adevărat angajată în obiectivele de protecție a mediului, că va respecta drepturile populațiilor indigene la pescuit și vânătoare și că va investi în infrastructura celor aproximativ 100 de așezări indigene din regiune.
Dar, până acum, nu a avut loc nicio întâlnire oficială.
”Nu vrem să fim un obstacol pentru niciun fel de dezvoltare economică, pentru că este forța motrice a investițiilor în regiune. Noi, ca popoare indigene, încercăm să gândim pozitiv. Dar, pe de altă parte, suntem foarte preocupați de impactul acestora asupra mediului. Socotim că guvernul ar trebui să își schimbe complet politica față de dezvoltarea Arcticii. Ar trebui să elaboreze o strategie de mediu care să plaseze indigenii în centrul discuției”, a mai spus Șciukin.
