Cancelarul german Angela Merkel va trece joi Atlanticul pentru ultima oară în calitatea sa de înalt reprezentant al celui mai puternic stat membru UE pentru a se întâlni cu președintele american, Joe Biden, la Casa Albă, potrivit Euractiv.com. După aproape 16 ani de la instalarea în fruntea cabinetului de la Berlin, obiectivul general al acestui ultim voiaj transatlantic va fi resetarea legăturilor dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americi. Detaliile privind strategia Occidentului față de China, precum și viitorul gazoductului Nord Stream 2 vor fi cele care vor creiona cât de solid și sustenabil va fi acest nou început. Iar, ca de fiecare dată, diavolul se ascunde în detalii.
Nord Stream 2 – mărul discordiei
În fruntea agendei întâlnirii se va afla, cel mai probabil, Nord Stream 2. Biden va avea ocazia să își exprime direct îngrijorările cu privire la controversatul gazoduct ruso-german, care ar putea fi finalizat înainte de sfârșitul anului, dacă nu chiar mai devreme, opinează analiștii.
În mai, Washington-ul a anunțat că renunță la sancțiunile impuse împotriva companiei de proiect Nord Stream 2 AG, oferind ambelor părți încă trei luni pentru a ajunge la un acord în această privință. Washington-ul și Berlinul negociază de săptămâni întregi o soluție de compromis prin care să își rezolve dezacordul, însă calendarul concret al soluționării dosarului este încă neclar.
Din perspectiva d-nei Merkel, gazoductul este o modalitate de a menține ușa deschisă Moscovei și de a asigura aprovizionarea pieței germane cu energie, în timp ce Biden, la fel cum se întâmplase și cu Trump, crede că proiectele vor adânci dependența Germaniei și a Europei de gazul rusesc, slăbind în același timp țara tradițională de tranzit a gazelor rusești, Ucraina.
Potrivit d-nei Kadri Liik, cercetător senior în politici publice la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), Berlinul nu dorește ca Nord Stream 2 să aducă tensiuni între Germania și SUA.
”Momentan, pare că d-na Merkel intenționează să rezolve această problemă înainte de a părăsi funcția, pentru a lăsa relațiile în ordine și a putea întrezări un anumit fel de acord”, a spus ea.
Liik a adăugat că, dacă Berlinul și Washington-ul vor elabora o politică transatlantică generală privind comerțul cu energie cu Rusia – luând în considerare aspectele politice, de securitate energetică și agenda verde europeană – atunci est-europenii ar putea renunța la obiecțiile pe care le-au ridicat față de controversatul proiect. Atâta doar că planează dubii cu privire la această posibilitate, cel puțin până când mandatul d-nei Merkel se va încheia.
Având în vedere că Nord Stream 2 a fost inițiat înainte de cel de-al treilea pachet energetic din Uniunea Europeană, Kadri Liik consideră că renunțarea completă la Nord Stream 2 în această fază ar fi aproape imposibilă, în ciuda faptului că au rămas puține voci din establishment-ul politic de la Berlin care să îl mai susțină pe deplin.
“Va merge mai departe cel puțin până când se va schimba guvernul la Berlin, însă, indiferent de ce s-ar întâmpla mai departe, ar fi greu să îl mai întoarcem din drum”, a spus Liik.
Ea a adăugat că este posibil ca Verzii să nu sprijine deloc Nord Stream 2, dar, chiar dacă ar ajunge în poziții de putere în viitorul Executiv, le-ar fi greu să schimbe ceva cu adevărat esențial în acest sens.
“Cel mai probabil, (…) Nord Stream 2 va fi o afacere încheiată până atunci”.
Eurodeputatul german, Michael Bloss, din grupul Verzilor, a declarat pentru Euractiv.com că protejarea climei cu ajutorul unei conducte cu gaze naturale din Rusia ”nu poate avea nicicum vreun sens, ar trebui să punem capăt rapid acestei nebunii”, a spus el.
Din perspectivă europeană, Bloss spune că nici celelalte state membre, nici Polonia și nici Franța, nu înțeleg ce face actualul guvern german și anticipează că ”vom plăti scump pentru un compromis cu SUA” pe această temă.
Nils Schmid, purtătorul de cuvânt pentru afaceri externe al grupului parlamentar al socialiștilor germani, SPD, consideră că dosarele legate de Nord Stream 2, dar și de relațiile cu China, ar trebui clarificate, împreună cu Joe Biden, mai ales de către viitorul guvern federal, adăugând că nu știe să existe diferențe insurmontabile între abordările Germaniei și SUA.
”Noi ne ținem de promisiunea ca Ucraina să nu poată fi ocolită de tranzitul gazelor rusești și de veniturile asociate acestuia în viitor și vom cere explicit acest lucru Rusiei”, a spus el pentru Euractiv.com.
Înainte de vizita d-nei Merkel la Washington, încă nu era ferm stabilit dacă Nord Stream 2 va fi sau nu dotat cu o opțiune de ”oprire de urgență”, un mecanism care să asigure scoaterea din funcțiune a gazoductului în care în care Rusia nu își va respecta angajamentele legate de tranzitul de gaze prin Ucraina.
Aspirantul CDU la succesiunea d-nei Merkel, Armin Laschet, alături de rivalul său din SPD, Olaf Scholz, au sugerat recent că o asemenea opțiune va fi implementată, însă nu au fost oferite date și angajamente oficiale în acest sens.
Dosarul ”China”
Angela Merkel a fost una dintre cele mai puternice voci care au militat pentru semnarea acordului de investiții UE-China, agreat, în principiu, de liderii europeni la sfârșitul anului trecut, cu puține zile înainte de ceremonia de inaugurare a mandatului lui Joe Biden. Acesta nu a fost încă ratificat de Parlamentul European.
D-na Merkel a fost aspru criticată pentru că nu a preferat un ton conciliant în discuțiile cu Beijing-ul pe tema încălcărilor drepturilor omului în Hong Kong și în regiunea Xinjiang, împotriva minorității uigure, situație pe care SUA a catalogat-o deja drept genocid.
O altă perspectivă a vizitei cancelarului german este semnificația geopolitică, întrucât singurii lideri pe care i-a primit Biden de la începutul mandatului au fost cei din Japonia și Coreea de Sud.
Jürgen Hardt, purtătorul de cuvânt pentru afaceri externe al grupului parlamentar CDU / CSU, a declarat că elementul-cheie pentru reziliența Occidentului în fața posibilei hegemonii a Chinei o reprezintă coordonarea strânsă între America de Nord, UE și partenerii importanți ai acestora din regiunea Asia-Pacific, precum Japonia sau Australia. Totodată, el și-a exprimat speranța că Angela Merkel va exprima personal, în numele Germaniei, un angajament clar față de obligațiile țării față de NATO pentru următorul mandat legislativ, inclusiv promisiunea creșterii cheltuielilor pentru apărare.
”Va fi necesar să semnaleze că numai printr-o strategie transatlantică comună vom putea avea succes în fața Chinei și a Rusiei”, a declarat el.
De partea sa, Nils Schmid, de la SPD, a declarat că în privința dosarului chinezesc diferențele de abordare dintre Germania și SUA sunt mult mai mici decât erau în timpul administrației Trump.
”Principala prioritate acum este aceea de a-i reaminti Chinei obligațiile internaționale pe care le are privind protecția proprietății intelectuale, respectarea drepturilor omului și situația din Hong Kong”, a spus el.
