Germenii unei noi crize în Africa de Nord? ONU pleacă din Sahara Occidentală. Justificări și efecte

Misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru Referendumul din Sahara Occidentală (MINURSO) a intrat, la 1 noiembrie, în faza de lichidare, după ce Consiliul de Securitate nu a reușit să ajungă la un acord privind prelungirea mandatului său, potrivit unui comunicat al Organizației, citat și explicat de Associated Press.

Decizia pune capăt unei prezențe ONU de 35 de ani în teritoriu și ridică semne de întrebare asupra viitorului procesului diplomatic și asupra stabilității unei regiuni marcate de un conflict teritorial de lungă durată.

Secretarul general al ONU, António Guterres, a anunțat că începe procesul de retragere a echipamentelor și a personalului aparținând misiunii. O echipă restrânsă a Națiunilor Unite va coordona operațiunile de lichidare și returnarea echipamentelor către statele care au contribuit cu efective.

Gâlceava marilor puteri în arșița Saharei

Decizia survine după eșecul a două proiecte de rezoluție concurente în Consiliul de Securitate, la 30 octombrie.

Un proiect american, care prevedea continuarea misiunii și susținea planul Marocului de acordare a autonomiei Saharei Occidentale sub suveranitate marocană ca bază pentru negocieri, a fost respins prin veto-ul Rusiei. Documentul obținuse 11 voturi favorabile, în timp ce China, Pakistanul și un alt membru nepermanent s-au abținut.

Ulterior, proiectul alternativ al Rusiei, care propunea prelungirea mandatului MINURSO până la 31 octombrie 2027, nu a obținut sprijinul necesar. Documentul a primit doar trei voturi favorabile (Rusia, China și Somalia), în timp ce Statele Unite au votat împotrivă, iar 11 membri s-au abținut.

În aceste condiții, mandatul misiunii a expirat fără o nouă prelungire.

Un conflict rămas nerezolvat după retragerea Spaniei

Sahara Occidentală este un vast teritoriu din nord-vestul Africii, situat pe coasta Atlanticului, bogat în resurse minerale și în zone de pescuit. Fostă colonie spaniolă, regiunea a rămas disputată după retragerea Spaniei, în 1975, după încheierea dictaturii franchiste.

Marocul controlează cea mai mare parte a teritoriului și îl consideră parte integrantă a statului său, în timp ce Frontul Polisario – formațiune independentistă susținută de Algeria, revendică independența și înființarea unui stat al comunității Sahrawi.

ONU clasifică Sahara Occidentală drept teritoriu neautonom, al cărui statut final nu a fost încă stabilit.

În 1991, Marocul și Frontul Polisario au acceptat un armistițiu mediat de ONU. În același an a fost înființată MINURSO, cu misiunea de a supraveghea încetarea focului și de a pregăti un referendum prin care populația locală să decidă între independență și integrarea în Maroc.

Referendumul nu a mai avut loc, în principal din cauza dezacordurilor privind identificarea persoanelor care aveau dreptul să voteze. Conflictul a rămas astfel nerezolvat, iar armistițiul a fost grav afectat în 2020, când ostilitățile au fost reluate. De atunci, regiunea a fost marcată de confruntări de intensitate redusă.

Mai multe despre Sahara Occidentală, aici și aici.

Cele mai mari state din Africa de Nord, în tabere opuse

Marocul revendică controlul total asupra Saharei Occidentale, acesta reprezintând un obiectiv central al politicii externe a țării. Rabatul promovează un plan de autonomie pentru teritoriu, care ar rămâne însă sub suveranitate marocană. În ultimii ani, această variantă a obținut susținerea mai multor state occidentale, inclusiv a Statelor Unite, Franței și Regatului Unit.

La rândul său, Frontul Polisario, cu susținerea Algeriei, respinge planul marocan și continuă să solicite organizarea unui referendum care să includă opțiunea independenței. Pe lângă faptul că susține poziția mișcării independentiste, Algeria găzduiește pe teritoriul său tabere de refugiați Sahrawi.

Decizia Consiliului de Securitate a produs reacții divergente. Dacă Marocul a salutat neprelungirea mandatului MINURSO, considerând că aceasta reprezintă o schimbare importantă în abordarea internațională a dosarului, Algeria a criticat decizia și a acuzat Statele Unite de favorizarea excesivă a poziției marocane.

Frontul Polisario și-a exprimat, la rândul său, nemulțumirea față de blocajul din Consiliul de Securitate.

Retragerea MINURSO elimină un mecanism internațional care a contribuit timp de peste trei decenii la monitorizarea armistițiului și la menținerea unui canal de comunicare în regiune. Secretarul general al ONU a avertizat asupra riscului de escaladare a ostilităților și a cerut tuturor părților să dea dovadă de reținere.

Miza depășește însă problema statutului juridic al teritoriului, în condițiile în care Sahara Occidentală are importanță strategică datorită poziției sale la Atlantic, resurselor minerale, în special fosfaților, și potențialului economic al zonelor de pescuit. Orice deteriorare a securității poate afecta investițiile, activitățile comerciale și relațiile dintre statele din nord-vestul Africii.