Închide

Cotațiile metalelor nu se mai opresc din creștere. Cu ce efecte grave ne-am putea confrunta?

Avatar
cubes, cube, geometry

Fotografie de PIRO4D pe Pixabay

Timp de citire: 4 minute

Creșterea bruscă a cotațiilor mărfurilor, în special cea a metalelor pe piețele internaționale, declanșată de redresarea bruscă post-Covid a economiei Chinei, dar și de accelerarea tranziției spre energia verde la nivel global, a adus noi recorduri istorice săptămâna trecută, deși îngrijorările cu privire la inflație au început să se simtă și pe piețe. Aceste fenomene riscă să declanșeze o goană mondială după metale și alte produse minerale, iar efectele în lanț ar putea tulbura politicile puse la cale de guverne în sensul stopării schimbărilor climatice și tranziției energetice, scrie The Guardian.

Cotațiile minereului de fier au atins apogeul unei perioade de creștere abruptă și prelungită, ducând miercuri prețurile la 237,57 dolari pe tonă la New York. Recordul a venit pe fondul unei creșteri masive a cererii industriei oțelului din China, care se recuperează acum după perioada pandemiei. Față de acum un an, minereul de fier este cu 94 de dolari pe tonă mai scump.

Un alt metal-vedetă al acestei perioade este cuprul, utilizat pe scară largă în producția industrială, de la smartphone-uri la mașini electrice, dar și în alte domenii de interes general, și-a dublat prețul în ultimul an. Metalul a atins un nou record de peste 10.700 dolari pe tonă săptămâna trecută, pe măsură ce cererea din China a continuat să crească.

Experții consideră că prețurile vor urma o tendință crescătoare și în continuare, pe măsură ce redresarea economiilor mondiale va continua.

Însă, deși China este cea care a declanșat incendiul și a indus aceste scumpiri, paiele aruncate peste foc sunt asigurate de interesul global tot mai mare pentru inovație tehnologică și ecologică, în cursa pentru tranziția spre energia verde.

Apetitul în creștere pentru mașini electrice, panouri solare, baterii și infrastructură energetică, în vederea reducerii dependenței de combustibilii fosili, necesită cantități tot mai mari de metale precum cuprul și nichelul, materiale de bază în majoritatea produselor electrice și electronice.

Desigur, aceasta este o veste bună pentru companiile miniere, printre care Rio Tinto și BHP Billiton, ale căror acțiuni au fost propulsate la cote maxime de mai multe ori în ultimii ani de către investitorii dornici de a-și asigura profiturile în urma a ceea ce se prevede a fi un boom prelungit al mărfurilor de natură minerală.

Spre verde, târâș-grăpiș

Pe de altă parte, aceeași tendință economică ar putea crea o ”iminentă desincronizare” între apetitul mondial pentru investiții în infrastructura ecologică și ”disponibilitatea mineralelor critice, esențiale pentru realizarea acestor ținte”, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (IEA – International Energy Agency).

Într-un raport recent, IEA arăta că cererea globală de minerale critice și rare ar urma să crească de șase ori până în 2040 în raport cu nivelul de astăzi, dacă ținta neutralității climatice (emisii nete zero) ar fi atinsă cu adevărat în 2050, așa cum arată astăzi planurile.

O mașină electrică necesită de șase ori mai multe subansamble de natură minerală față de un vehicul convențional, iar infrastructura unui parc eolian construit pe uscat are nevoie de resurse minerale de nouă ori mai mari decât o centrală pe gaze naturale.

Mașinile și bateriile electrice, a căror producție se estimează că va crește spectaculos în anii următori, necesită o cantitate mare de cobalt, nichel și litiu, precum și cantități diferite din așa-numitele ”pământuri rare”.

Investițiile în energia eoliană vor avea nevoie, de asemenea, de cantități apreciabile de pământuri rare, precum și de zinc.

Astfel, lumea speră să poată ține pasul cu traiectoria generoasă stabilită în Acordul climatic de la Paris – menținerea creșterii globale a temperaturii la mai puțin de 2 grade Celsius – însă acest lucru ar putea însemna că cererea de litiu va crește de 40 de ori în următorii 20 de ani datorită utilizării în baterii, conform IEA.

Totuși, previziunile făcute de specialiști variază foarte mult de la una la alta.

La nivelul său cel mai exigent, ritmul acestei ”curse spre verde” ar putea depăși producția tuturor minelor și proiectelor existente în construcție, care ar putea satisface doar jumătate din cererea estimată de litiu și cobalt și abia 80% din nevoile mondiale de cupru din următorii 20 de ani.

Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la producția acestor materii prime, care este foarte concentrată în doar câteva țări ale globului. IEA avertizează că primii trei producători mondiali reprezintă mai mult de trei sferturi din aprovizionarea globală cu materiile prime critice.

Republica Democratică Congo a produs 70% din cantitatea globală de minereuri de cobalt și de pământuri rare în 2019, potrivit datelor IEA, iar China a fost responsabilă pentru rafinarea a aproape 90% din pământurile rare utilizate la nivel global.

Fatih Birol, director executiv al IEA, atrage atenția că

”… fără o abordare rațională, aceste potențiale vulnerabilități ar putea face ca progresul global către un viitor cu energie curată să piardă din viteză și să ajungă mult mai costisitor, ceea ce ar împiedica eforturile internaționale de combatere a schimbărilor climatice.”

Alții sunt mai puțin pesimiști.

Kingsmill Bond, analist la thinktank-ul Carbon Tracker, are o opinie mai nuanțată:

”Nu putem exclude că vor exista blocaje ale producției pe măsură ce crește cererea de minerale critice, dar acest lucru nu reprezintă nimic nou pentru sectorul minier. Să fie limpede: sistemul bazat pe combustibilii fosili necesită de peste 300 de ori mai multe materiale decât sistemul regenerabil. Disparitatea este enormă și niciun efort propagandistic de doi bani al apologeților sistemului bazat pe combustibilii fosili nu ar trebui să ne devieze de la scenariul central al tranziției energetice, pentru că avem resursele pentru a o transforma în realitate și pentru a începe cu adevărat o nouă epocă de creștere și prosperitate globală.”

scroll to top