Analiză Frames: ne așteaptă o iarnă energetică grea. ”România are nevoie de noroc și de punctualitate”

România traversează cel mai dificil sezon rece pentru sistemul energetic din ultimul deceniu, în condițiile în care sistemul energetic național se află în stare de alertă încă din 1 august, după ce cele două reactoare de la Cernavodă, care asigură în mod obișnuit aproximativ o cincime din electricitatea țării, sunt oprite de aproape trei luni. Seceta a coborât Dunărea sub nivelul la care centrala nucleară își poate răci instalațiile, iar aceeași lipsă de apă a redus serios producția hidrocentralelor. Potrivit analiștilor de la Frames, România a pierdut temporar exact acele surse care produceau constant, la costuri mici, și care asigurau echilibrul rețelei în orice moment al zilei.

Golul se vede imediat în prețuri.

Pe 28 octombrie, piața românească pentru ziua următoare a înregistrat cel mai ridicat preț mediu dintre cele 34 de piețe europene urmărite zilnic, de aproximativ 311 euro pe megawatt-oră. În aceeași zi, Germania a avut circa 249 de euro, Franța circa 253, iar țările nordice au rămas sub 10 euro.

În intervalul de seară, între 21:15 și 21:30, prețul la București a urcat peste 434 de euro pe megawatt-oră. Aceste cifre nu ajung imediat în facturile populației, protejate parțial de contractele cu preț fix, dar se transmit rapid în costurile industriei, ale comerțului și, cu întârziere, în prețurile de consum.

Mintia, colacul de salvare pentru această iarnă

Cea mai mare speranță pentru lunile reci vine de la Mintia. Noua centrală în ciclu combinat pe gaze, construită de grupul Mass Global, are o capacitate totală proiectată de aproximativ 1.700 de megawați și o investiție de circa 1,4 miliarde de euro.

Prima turbină a început să trimită energie în rețea pe 15 octombrie, iar calendarul operatorului de transport prevede ca aproximativ 1.000 de megawați să fie disponibili până la sfârșitul anului. Ar fi echivalentul a aproape 12% din capacitatea funcțională actuală a sistemului. La aceasta se adaugă centrala de la Iernut, de 430 de megawați, un proiect întârziat de aproximativ cinci ani, care ar trebui să intre în producție cel mai probabil în prima parte a lui 2027.

Rolul acestor centrale este unul de echilibru, nu de ieftinire a energiei. Ele pot produce oricând, indiferent de vreme, și pot acoperi exact orele de seară în care România importă astăzi energie la prețuri foarte mari. Costul electricității produse la Mintia rămâne însă legat de prețul gazelor naturale și de cel al certificatelor de emisii de carbon.

”Mintia este o veste foarte bună pentru siguranța sistemului în această iarnă, pentru că reduce riscul ca România să rămână dependentă de importuri tocmai în orele de vârf. Nu trebuie însă să ne așteptăm ca o centrală pe gaze să facă energia ieftină. Ea stabilizează sistemul, dar prețul energiei produse depinde de piața gazelor”,

explică Adrian Negrescu, manager Frames.

Ținta de 5.800 de megawați și condiția pentru cărbune

Noul ministru al Energiei, Dumitru Chisăliță, a pus pe masă o țintă ambițioasă: conectarea a 5.800 de megawați noi de producție până la sfârșitul lui 2027, atât din surse regenerabile, cât și din centrale care pot funcționa indiferent de condițiile meteo.

Ministrul a stabilit și o condiție clară pentru centralele pe cărbune: acestea ar putea rămâne în funcțiune până când există suficientă capacitate nouă care să le înlocuiască. Este o schimbare de abordare față de ultimii ani, în care România s-a angajat să închidă capacități înainte să construiască altele.

Printre prioritățile anunțate se numără stocarea, prin baterii și prin centrale hidro cu acumulare prin pompaj, cu scopul declarat de a reduce importurile scumpe din anumite intervale orare.

Ministrul vrea relansarea proiectelor eoliene offshore din Marea Neagră, iar extracția gazelor din perimetrul de mare adâncime este programată pentru prima jumătate a lui 2027. Repornirea reactoarelor de la Cernavodă a fost descrisă drept o urgență națională, împreună cu soluții tehnice care să prevină repetarea situației în anii secetoși.

”Ținta de 5.800 de megawați este realistă doar dacă statul încetează să mai fie frâna. Investitorii privați au demonstrat că pot construi repede. Problema este că rețeaua, avizele și racordările merg de câteva ori mai încet decât șantierele. Iar decizia de a nu mai închide centralele pe cărbune până nu avem cu ce le înlocui este una de bun-simț, pe care trebuia să o luăm de la început”,

spune Adrian Negrescu.

Revoluția solară care așteaptă rețeaua

Transformarea cea mai rapidă a sistemului energetic românesc s-a petrecut pe acoperișuri și pe terenurile agricole transformate în parcuri fotovoltaice.

Potrivit analizei Frames, numărul prosumatorilor a trecut de 300.000 la începutul acestui an, cu o capacitate instalată de aproximativ 3.400 de megawați, de peste două ori mai mult decât la sfârșitul lui 2023.

În primele opt luni din 2026 s-au conectat la rețea peste 2.500 de megawați noi, dintre care mai mult de jumătate în solar și peste 660 de megawați în stocare. Operatorul de transport estima încă aproximativ 2.000 de megawați până la finalul anului, jumătate în baterii.

Următorul val este cel al proiectelor hibride de mari dimensiuni. Parcul de la Ogrezeni, din județul Giurgiu, dezvoltat de compania austriacă Enery, combină 534 de megawați de panouri fotovoltaice cu un sistem de stocare de peste un gigawatt-oră, într-o investiție de peste 460 de milioane de euro, care ar urma să fie finalizată în vara lui 2027.

”Este un proiect de amploare, care demonstrează că există potențial însă totul depinde și de cum tratează statul acest tip de investiție privată. Dacă susține astfel de investiții prin toate metodele posibile, inclusiv fiscale, sau dacă doar se limitează în a-i suprataxa pe cei care au curajul de a face astfel de afaceri în România’’,

afirmă Negrescu.

Valoarea acestor proiecte vine din combinație. Panourile produc ieftin la prânz, iar bateriile păstrează energia pentru seară, exact când România plătește astăzi cele mai mari prețuri.

În acest moment, sistemul funcționează pe dos.

La prânz, România produce mai mult decât consumă și vinde surplusul vecinilor la prețuri mici. Seara, după apus, cumpără înapoi energie la prețuri de câteva ori mai mari. Sistemul are aproximativ 2.000 de megawați de baterii, în timp ce specialiștii apreciază că ar fi nevoie de cel puțin 3.500 pentru a valorifica eficient energia eoliană și solară deja instalate.

Frames estimează că, dacă marile proiecte hibride, centralele pe gaze de la Mintia și Iernut și gazele din Marea Neagră intră în funcțiune în calendarul anunțat, România are șanse serioase să devină din nou exportator net de electricitate în 2027 și să se apropie de independența energetică.

Condiția decisivă este rețeaua. Racordarea prosumatorilor și a parcurilor fotovoltaice avansează mult mai lent decât construcția lor: doar 41% dintre proiectele care au primit aviz tehnic au ajuns să fie conectate în termen de un an și jumătate. În zilele cu mult soare, rețeaua din anumite zone ajunge la limita capacității, iar energia produsă nu poate fi preluată. Transelectrica are un plan de investiții de peste 2 miliarde de euro pe zece ani, însă ritmul lui trebuie accelerat pentru a ține pasul cu investițiile private.

”Independența energetică nu mai depinde de cât producem, ci de cât reușim să transportăm și să stocăm. Avem deja mii de megawați solari care lucrează la jumătate de capacitate pentru că rețeaua nu îi poate prelua. Dacă Transelectrica rezolvă blocajele de transport, parcurile hibride de tipul celui de la Ogrezeni pot schimba complet echilibrul sistemului încă din 2027”,

afirmă Adrian Negrescu.

Ce înseamnă pentru prețul energiei?

Întrebarea care contează pentru familii și companii este dacă mai multă producție internă va duce la facturi mai mici.

Potrivit analiștilor de la Frames, răspunsul are două părți. Prima este că România nu va avea un preț angro complet separat de cel european. Bursa de energie de la București funcționează cuplat cu piețele din regiune, iar electricitatea se îndreaptă mereu spre piața care plătește mai mult, atât cât permit liniile de interconexiune. Prețul de referință va rămâne, așadar, apropiat de cel din Ungaria, Bulgaria și restul Europei Centrale.

A doua parte este mai încurajatoare. Cu mai multă energie disponibilă seara, România poate ieși din situația în care plătește cel mai scump preț din regiune, cum s-a întâmplat la sfârșitul lui octombrie.

Estimările Frames arată că vârfurile de preț vor deveni mai rare și mai mici, iar diferența dintre orele ieftine de la prânz și cele scumpe de seară se va reduce. Atunci când interconexiunile sunt saturate, prețul intern poate coborî chiar sub cel al vecinilor.

Contractele bilaterale pe termen lung cu producătorii din surse regenerabile, la prețuri fixe, pot oferi industriei și furnizorilor energie mai ieftină și mai stabilă decât cea cumpărată zilnic din bursă. Pentru prosumatori, avantajul este direct: energia produsă și consumată acasă nu mai trebuie cumpărată la prețul pieței.

”Nu trebuie să promitem românilor curent la jumătate de preț, pentru că piața este europeană. Le putem promite însă ceva la fel de valoros: un preț stabil, fără șocurile din ultimii ani, și o țară care nu mai cumpără energie din import la cel mai scump tarif din Europa. Pentru o economie cu inflație ridicată, stabilitatea prețului la energie este una dintre cele mai importante pârghii de dezinflație”,

concluzionează Adrian Negrescu.

Pe termen scurt, România are nevoie de noroc și de punctualitate: un debit mai bun al Dunării pentru repornirea Cernavodei și punerea în funcțiune la termen a centralei de la Mintia.

Pe termen mediu, sistemul energetic are toate ingredientele unei transformări reale: investiții private record în solar și stocare, gaze proprii în Marea Neagră și un obiectiv guvernamental de 5.800 de megawați noi până la finalul lui 2027.

Veriga slabă rămâne rețeaua de transport și distribuție. De viteza cu care va fi modernizată depinde dacă 2027 va fi anul independenței energetice sau încă un an în care energia ieftină de la prânz se pierde, iar cea scumpă de seară se importă, mai arată analiza Frames.

Frames este un think tank economic specializat în dezvoltarea de analize și studii de piață privind economia. În cei peste 25 de ani de existență, Frames a devenit unul dintre jucătorii relevanți în domeniul analizei de business din România, analizele sale adresate investitorilor și publicului larg oferind o perspectivă concretă privind dinamica de business la nivel local și internațional.