#LecțiadeEconomie: “Greedflation” | Ce este “lăcominflația”, mit sau realitatea vremurilor?

Timp de citire: 5 minute

Ascultați episoadele din podcastul #LecțiadeEconomie AICI!

Ideea de a exploata inflația pentru a crea profituri excesive a devenit cunoscută sub numele de greedflation, un joc de cuvinte între greed (lăcomie) și inflation (inflație), adică un fel de lăcominflație. Conceptul este, categoric, unul polarizant, care împarte taberele.

Sub umbrela #LecțiadeEconomie, aducem în atenția publicului nostru concepte, doctrine, termeni, principii economice sau chiar evenimente celebre care și-au pus amprenta asupra economiei de-a lungul timpului. Sau cel puțin de la Adam Smith încoace. Așteptăm sugestiile Dvs., ale cititorilor fideli AFACERI.news, pentru viitoarele teme pe care le doriți abordate în #LecțiadeEconomie. Ne găsiți pe site la adresa de mai sus, pe Facebook și Twitter.

Când vorbim despre englezismul “greedflation”, romglezul “greedflație” sau traducerea “lăcominflație”, ne referim la perioada în care companiile folosesc alibiul unei crize globale pentru a-și consolida marja de profit prin creșterea prețurilor mai mult decât ar putea-o face altfel. Vina generală este a lui Vladimir Putin și a unei pandemii globale. Dar nu toată lumea din economie suferă de aceste costuri mai mari.

Termenul a pornit de la Albert Edwards, un strateg global al băncii Société Générale, veche de 159 de ani, care a publicat o notă fulminantă despre fenomenul care a ajuns să fie numit Greedflation. Corporațiile, în special în economiile dezvoltate precum SUA și Marea Britanie, au folosit costurile în creștere ale materiilor prime pe fondul pandemiei și al războiului din Ucraina ca “scuză” pentru a crește prețurile și a extinde marjele de profit la noi cote, a spus acesta.

Inflația a atins un maxim al ultimilor 40 de ani, iar William Dickens, distins profesor universitar de economie și politici publice la Northeastern University spune că, totuși, cauzele au puțin de-a face cu lăcomia.

“Este exact ceea ce un economist s-ar aștepta să se întâmple atunci când există o lipsă de aprovizionare: o mică schimbare în cantitatea de bunuri care ajunge pe piață poate duce la o mare schimbare a prețurilor în mediul potrivit”,

spune Dickens, fost membru al Brookings Institution și consultant al băncilor centrale din întreaga lume.

Greedflația devine rapid o problemă partizană. Democrații se plâng de profiturile mari ale companiilor petroliere și ale altor mari corporații, în timp ce republicanii pun inflația din SUA pe seama actualei administrații prezidențiale.

“Din partea republicanilor, aceștia încearcă să dea vina pentru tot pe președintele Joe Biden, ceea ce este sincer absurd – tot ce trebuie să faceți este să vă uitați în jurul lumii și să vedeți tot felul de locuri care se confruntă cu același tip de inflație; uneori fiind chiar mai rău decât la noi!”,

spune Dickens, cu referire la inflația din Statele Unite.

“Dar nici răspunsul democraților nu este mai breaz, fiind ceva care se potrivește cu ideologia aripii stângi a partidului, și anume că toată inflația provine dintr-un comportament malefic din partea companiilor.”,

completează reputatul profesor.

Dickens expune cauzele inflației și explică de ce lăcomia nu este neapărat un motor al creșterii prețurilor. Comentariile sale au fost editate pentru concizie și claritate.

Este inflația din lăcomie, această lăcominflație, cum am traduce mot-a-mot, sau greedflation, păstrând termenul original, cea care determină creșterea prețurilor?

Poate că se întâmplă și acest lucru. Dar, în general, nu este vorba de un complot nefast în care, dintr-o dată, oamenii de afaceri încearcă să profite de consumatori.

Care este atunci o explicație mai rezonabilă pentru inflație?

În primul rând, containerele de transport maritim și, prin urmare, bunurile importate sunt greu de găsit – v-ați aștepta ca acest lucru să însemne că prețurile acestor bunuri vor crește foarte mult și că profiturile companiilor care vând aceste bunuri ar putea crește și ele foarte mult ca urmare a acestui fapt. Dar creșterile de profit vor avea tendința de a fi mai mari doar pentru firmele care au putere de stabilire a prețurilor, deoarece nu au o concurență foarte puternică și se confruntă cu piețe în care mici modificări ale cantității de bunuri disponibile produc schimbări mari de preț.

Ce părere aveți despre profiturile mari pe care le-au înregistrat companiile petroliere în ultima vreme?

Nu sunt o persoană care modelează piețele petroliere. Dar Fed-ul din New York o face. Și dacă vă uitați la analiza lor privind cererea și oferta pe care o publică de două ori pe lună, veți vedea că nu au nicio problemă în a explica creșterile de preț în termeni de schimbări ale ofertei și cererii preconizate. Pentru mine, acest lucru îmi spune că, probabil, companiile petroliere nu practică prețuri exagerate – că acesta este rezultatul normal atunci când există o restricție a ofertei într-o industrie în care prețul reacționează foarte mult chiar și la schimbări mici ale cantităților oferite. Restrângerea ofertei a fost cauzată de embargoul pe care multe țări l-au impus asupra petrolului rusesc ca represalii pentru invazia Ucrainei.

Există cazuri de greedflation în economia americană?

Nu aș fi surprins dacă ar exista unii oameni care folosesc scuza inflației pentru a crește prețurile.
Există un concept în economie numit “piețe clientelare”. Firmele spun că nu le place să crească prețurile pentru că își supără consumatorii, dar dacă se află într-o situație în care simt că pot crește prețurile, vor profita de ea dacă pe o perioadă lungă de timp marjele lor de profit au fost erodate. Atunci vor folosi scuza majorărilor de preț pentru a compensa creșterile de costuri din trecut și, uneori, pentru a justifica creșterile de costuri viitoare preconizate.

Așadar, fenomenul “piețelor clientelare” poate duce la creșteri de prețuri chiar mai mari decât v-ați aștepta.

Și, bineînțeles, o mulțime de industrii depind de prețurile energiei pentru o mare parte din costurile lor, cum ar fi piețele agricole. Atunci când costurile lor cresc, prețul va trebui să reflecte asta. Și astfel asistăm neputincioși la creșterile de preț din sectorul alimentar.

Există o modalitate de a atenua creșterea prețurilor?

În Statele Unite, controalele prețurilor au căpătat o reputație proastă din cauza problemelor pe care le-au cauzat atunci când au fost folosite ultima dată în anii ’70, dar ar putea fi mai potrivite în contextul actual. La începutul anilor ’70, problema inflației a fost în principal rezultatul cererii excesive cauzate de deficitele din Vietnam și de politicile monetare iresponsabile ale lui Arthur Burns, președintele Rezervei Federale. În măsura în care problema de astăzi este cauzată de firmele cu putere de piață, controlul prețurilor ar putea crește cantitatea de bunuri oferite.

Când va scădea inflația?

Analiștii se așteaptă ca o mare parte din deficitul de ofertă să dispară. Fed New York are o analiză continuă a întreruperilor din lanțul de aprovizionare și observăm că acestea scad.

Coronacriza COVID-19 a trecut, iar oamenii se întorc în viața socială, la restaurante, dar cumpără mai mult vacanțe, servicii și divertisment, ei nu își cheltuiesc majoritatea banilor pe bunuri fabricate. Când se va întâmpla acest lucru, atunci doar ne-am aștepta ca inflația să înceapă să scadă.

Însă creșterile prețurilor la alimente, creșterile costurilor energiei, creșterile costurilor forței de muncă – toate aceste lucruri se alimentează prin sistem. Așadar, inflația va rămâne ridicată cel puțin câteva luni încă.