#LecțiadeEconomie: Reshoring. Sau ce n-a putut pandemia, a reușit războiul. Companiile își aduc producția acasă
- Firmele își aduc producția în țară din cauza războiului din Ucraina, a încetinirii creșterii economice din China, dar și a TikTok.
- O nouă tendință de “reshoring” (sau relocare) este pe cale să bulverseze lanțurile globale de aprovizionare, deoarece firmele caută acum să se aprovizioneze cu produse – cum ar fi hainele și cipurile de calculator – mai aproape de casă, renunțând la puteri de producție precum China, arată o analiză CNBC.
- Unii directori par chiar mai preocupați de producția internă decât de efectul inteligenței artificiale asupra afacerilor lor.
Sub umbrela #LecțiadeEconomie, aducem în atenția publicului nostru aici și AUDIO în podcastul #LecțiadeEconomie de pe homepage și din Spotify, concepte, doctrine, termeni, principii economice sau chiar evenimente celebre care și-au pus amprenta asupra economiei de-a lungul timpului. Sau cel puțin de la Adam Smith încoace. Așteptăm sugestiile Dvs., ale cititorilor fideli AFACERI.news, pentru viitoarele teme pe care le doriți abordate în #LecțiadeEconomie. Ne găsiți pe site la adresa de mai sus, pe Facebook și Twitter.
Reshoring-ul, cunoscut și sub numele de onshoring, este opusul offshoring-ului și implică întoarcerea producției și fabricării bunurilor în țara de origine a companiei. Reshoring-ul poate contribui la consolidarea unei economii prin crearea de locuri de muncă în domeniul producției, reducând șomajul.
China, care a fost în centrul producției globale timp de un deceniu, își pierde dominația – iar activitatea fabricilor sale a scăzut puternic în aprilie și mai.
Între timp, invazia Rusiei în Ucraina și urmările pandemiei Covid-19 continuă să perturbe transportul maritim, ceea ce înseamnă că unele companii își regândesc metodele de aprovizionare.
În același timp, Statele Unite avansează cu stimulente pentru producția internă de cipuri de calculator și componente pentru vehicule electrice, în timp ce Uniunea Europeană a anunțat un pachet de 43 de miliarde de euro (46 de miliarde de dolari) pentru a stimula producția de cipuri în bloc.
Vremurile aduc în discuție relocarea sau “reshoring”-ul
O serie de bănci au remarcat mențiuni privind tendința de producție internă în cadrul apelurilor privind rezultatele din SUA pentru cel mai recent trimestru.
Într-o analiză a transcrierilor convorbirilor privind câștigurile indicelui acțiunilor S&P 500, Bank of America a declarat că mențiunile privind “reshoring” – în care companiile mută producția din străinătate în țările în care sunt vândute bunurile – au crescut cu 128% în primul trimestru al anului față de aceeași perioadă a anului trecut.
Mențiunile privind inteligența artificială, între timp, au crescut cu 85% față de anul trecut, potrivit unei note din 29 aprilie a strategului BofA Savita Subramanian.
UBS a analizat, de asemenea, această tendință, mulți directori executivi de rang înalt din diferite sectoare intervievați de bancă intenționând să mute părți ale lanțului de aprovizionare mai aproape de casă. 78% în Europa, 70% în SUA și 54% în China intenționează să facă acest lucru, potrivit unei note de cercetare publicate pe 2 martie. Rezultatele sunt mai mult decât relevate, banca intervievând peste 1.600 de directori.
Casa de brokeraj Strategas Securities a analizat transcrierile teleconferințelor privind câștigurile S&P 1500 pentru anul trecut, observând o “creștere notabilă” a mențiunilor privind “reshoring” și “nearshoring” – în care operațiunile de producție sunt transferate în țări mai apropiate de casă.
“Acest lucru este în contrast puternic cu lipsa de mențiuni pe parcursul anilor 2010, în condițiile în care creșterea economică scăzută, inflația, lanțurile de aprovizionare globale și, în cele din urmă, globalizarea erau în plină desfășurare”,
a declarat directorul general al Strategas Securities, Ryan Grabinski, într-o notă de cercetare din 21 aprilie, citat de CNBC.
Un model “redundant” în modă, conform patronului Tommy Hilfiger
În industria de îmbrăcăminte, modelul de a produce bunuri în străinătate și de a le expedia acolo unde sunt vândute este spart deja, potrivit veteranului industriei Bill McRaith.
“De obicei, este vorba de o singură fabrică, un singur loc din lume care face un singur produs final pentru care plasăm o comandă de achiziție, cu trei, patru, cinci luni înainte și ne ținem pumnii să se vândă. Și niciodată nu am nimerit bine ținta”,
a declarat McRaith în fața audienței la o conferință privind lanțul de aprovizionare organizată de compania de software o9 Solutions în aprilie.
Provocarea constă în faptul că lanțurile de aprovizionare existente au fost construite pentru vechiul model.
McRaith, fost șef al lanțului de aprovizionare la PVH, proprietarul Tommy Hilfiger, a declarat că, în industria de îmbrăcăminte, prea multe stocuri duc la lichidarea bunurilor, în timp ce a avea prea puțin de vândut duce la pierderi de marjă.
“Modelul pe care l-am folosit în ultimii 30 de ani este redundant în acest moment. Ar trebui să fie distrus”,
a declarat el.
O soluție în acest sens, care ar putea reduce efectele financiare și de mediu negative, este crearea unei “rețele de aprovizionare”, a spus McRaith, în care unele bunuri continuă să fie obținute în străinătate, altele sunt cumpărate din țările vecine, iar o a treia parte sunt fabricate în apropierea locului în care sunt vândute.
Efectul TikTok
În ceea ce privește îmbrăcămintea, vânzările de articole comune, cum ar fi cămășile albe, sunt destul de ușor de prezis, astfel încât fabricarea și expedierea acestor tipuri de bunuri din străinătate are sens, a declarat McRaith. Dar producerea pe uscat ar putea funcționa pentru articole de modă mai de nișă, care înregistrează o cerere peste noapte ca urmare a apariției la influenceri pe rețele sociale precum TikTok, întreprinderile putând reacționa rapid pentru a produce articole care sunt furnizate la nivel local, onshore sau near shore.
Luna trecută, gigantul chinez de fast-fashion Shein a anunțat o investiție de 150 de milioane de dolari în producția din Brazilia pentru piața din America Latină, o mișcare pe care McRaith se așteaptă ca această companie să o reproducă în SUA și Europa.
“Își pot permite să producă lucruri la nivel local, mult mai mult decât orice alt retailer”,
a spus el, referindu-se la modelul Shein, care constă în a comanda un număr mic de articole de la o bază mare de producători.
Pandemia Covid-19 a accelerat cu cinci ani unele tendințe de afaceri, a spus McRaith.
“Nu mai este vorba de mărci care spun consumatorului ce să cumpere, ci de fapt acum este vorba de consumatorul care spune mărcilor ce vrea să cumpere. Așa că s-a inversat cu adevărat întregul model. Provocarea este că lanțurile de aprovizionare existente au fost construite pentru vechiul model”,
a spus el.
Made in USA
Companiile americane vor face un număr record de angajări în domeniul producției, potrivit grupului de lobby Reshoring Initiative, cu aproximativ 360.000 de anunțuri de angajare în 2022, cu 53% mai mult decât în 2021 (cifrele acoperă joburile din producția americană, atât de la companiile naționale, cât și de la cele din străinătate). Producătorii de echipamente electrice au anunțat cele mai multe locuri de muncă, bateriile pentru vehicule electrice fiind unul dintre produsele de top, urmat de producătorii de produse informatice, inclusiv cipuri.
Legea privind reducerea inflației, semnată de președintele american Joe Biden în august, prevede credite fiscale pentru vehiculele electrice. În februarie, administrația americană a declarat că dorește ca, până în 2030, să existe 500.000 de stații publice de încărcare a vehiculelor electrice pe autostrăzi.
Hidroxidul de litiu este o componentă cheie a bateriilor pentru mașini electrice, cea mai mare parte fiind produsă în prezent în China. Aceste eforturi ale guvernului american vor fi în beneficiul furnizorilor interni, a declarat Keith Phillips, președinte și director executiv al companiei miniere americane Piedmont Lithium.
“Dacă construim o economie bazată pe electrificare și baterii, va fi foarte important să ne controlăm propriul lanț de aprovizionare”,
a declarat el în aprilie pentru emisiunea “Street Signs Asia” de la CNBC.
Elon Musk a dat startul lucrărilor la rafinăria de litiu a Tesla din Corpus Christi, Texas, pe 8 mai, și a declarat că firma auto își propune să producă suficient litiu pentru a fabrica un milion de vehicule electrice pe an. Iar unitatea de producție planificată de Piedmont în Tennessee va produce 30.000 de tone de hidroxid de litiu pe an – dublu față de capacitatea actuală din Statele Unite, a declarat compania.
Phillips a declarat că “va dura ceva timp” până când SUA va deveni autosuficientă în producția de hidroxid de litiu și a spus că este nevoie de mai multe exploatări miniere ale litiului brut în sine.
Tendințe și în Marea Britanie
În Regatul Unit, 40% dintre producătorii chestionați de grupul industrial Make UK au declarat că au achiziționat mai multe bunuri pe piața internă în ultimul an și aproximativ aceeași proporție intenționează să facă acest lucru în următorul an. Make UK a intervievat 137 de companii în ianuarie și februarie.
În timp ce producerea bunurilor în apropierea punctului de vânzare poate reduce costurile, principalul motiv pentru aprovizionarea locală este evitarea întreruperilor care pot apărea în lanțurile de aprovizionare mai lungi – cum ar fi Covid și războiul din Ucraina -, potrivit sondajului Make UK.
Pentru producătorul britanic de echipamente audio BishopSound, mutarea unei părți a lanțului de aprovizionare din China în Yorkshire, în nordul Angliei, a îmbunătățit fluxul de numerar, deoarece cantitățile minime de comandă sunt mai mici pe plan intern.
“În trecut, importam boxe finite din placaj de la 7.000 de mile distanță, din China. Acum producem toate difuzoarele noastre în nordul Angliei și folosim componente fabricate în Marea Britanie ori de câte ori este posibil. Am încetat să mai importăm boxe finite din lemn în decembrie anul trecut”,
a declarat fondatorul companiei, Andrew Bishop, pentru CNBC.
Alte beneficii ale producției interne includ șanse mai mici ca produsele să fie copiate, a spus Bishop, precum și un control mai bun al calității și un impact mai mic asupra mediului. Există, de asemenea, un motiv politic pentru mutarea producției:
“Chinezii folosesc placaj rusesc, iar noi nu vrem să susținem războiul”,
a conchis Bishop.
Reshoring, dar nu cu orice preț
Cu toate acestea, relocarea nu are întotdeauna rezultate pozitive pentru companiile implicate. Dacă efortul este gestionat prost sau dacă circumstanțele nu sunt favorabile unei tranziții fără probleme, eforturile de reshoring pot eșua. Adesea, o companie subestimează costurile și planificarea logistică implicate. Pentru a evita eșecul, companiile apelează adesea la consultanți specializați în reshoring.
În timp ce reshoringul este o modalitate de a stimula economia națională, este important ca societățile să nu uite că unele produse este mai bine să rămână în afara granițelor, în special cele originare din alte țări. De exemplu, culturile native cultivate la nivel local în China ar trebui, de asemenea, să fie procesate acolo, astfel încât să rămână aproape de sursă.
Timp de zeci de ani, multe companii americane s-au angajat în offshoring, trimițându-și adesea fabricile de producție în China, Malaezia, Vietnam și alte țări cu un cost mai scăzut al forței de muncă. Totuși, după Marea Recesiune din 2008, aceste companii au găsit modalități alternative de reducere a costurilor prin relocarea și revenirea activității în SUA pentru a crea locuri de muncă pentru șomerii americani.
Cele mai multe locuri de muncă relocate – aproximativ 60% din 2010 până în 2016 – au venit din China, deoarece forța de muncă de acolo a devenit mai scumpă. Pandemia COVID-19 a stimulat, de asemenea, un nou interes pentru reshoring, deoarece lanțurile de aprovizionare globale au fost perturbate de epidemii și blocaje. Chiar din 2021 activitățile de reshoring au atins niveluri record. Dar pandemia nu a avut efectul războiului din Ucraina, care a încurajat definitiv tendința de relocare din îndepărtata și incontrolabila Asie până aproape de casă, într-un mediu politic cunoscut.
Ascultați episoadele din podcastul #LecțiadeEconomie AICI!
Citiți și episoadele anterioare din #LecțiadeEconomie:
#LecțiadeEconomie: Zero-Sum-Game | Ce este un joc cu sumă nulă?
#LecțiadeEconomie: “Greedflation” | Ce este “lăcominflația”, mit sau realitatea vremurilor?
#LecțiadeEconomie: Ce este benchmarking-ul? Definiție, tipuri, costuri și utilizări
#LecțiadeEconomie: Hi-Flex Economy-Bine ai venit în economia flexibilă, unde totul e opțional!
#LecțiadeEconomie: Despre oameni și porci. Ce semnifică “Lipstick on a Pig”/”A Ruja Porcul”?
#LecțiaDeEconomie: Care este sensul expresiei economice “Cumpărați zvonul, vindeți știrile!”?
#LecțiadeEconomie: Ce este factoring-ul? Avantaje și “mituri” despre factoring
#LecțiadeEconomie: Foarte la modă, ce înseamnă totuși “economia circulară”? Ce beneficii avem?
#LecțiadeEconomie: Care e diferența între inflație și deflație? De ce inflația poate fi bună?
#LecțiadeEconomie: Vinde în mai și cară-te! Care e sensul zicalei “Sell in May and go away”?
#LecțiadeEconomie: Ce este IPO? Cum se calculează, care sunt aspectele care influențează IPO?
#LecțiadeEconomie: Ce este deficitul de cont curent? Cum trebuie gestionat, cum stă România?
Așteptăm sugestiile Dvs. pentru viitoarele teme pe care le doriți abordate sub umbrela #LecțiadeEconomie. Ne găsiți pe site, pe Facebook și Twitter.









