#LecțiadeEconomie Skimpflația sau zgârcenia contemporană. Afacerile umblă la calitate pe nesimțite
Ascultați podcastul #LecțiadeEconomie AICI, pe Spotify sau pe afaceri.live
Oamenii se plâng de zboruri de vacanță anulate, livrări întârziate, produse de slabă calitate, mâncare cu gust aiurea și servicii de asistență pentru clienți care nu răspund. Oare viața a devenit mai rea pentru toată lumea în ultima vreme?
Sub umbrela #LecțiadeEconomie, aducem în atenția publicului AFACERI.news concepte, doctrine, termeni, principii economice, evenimente celebre care și-au pus amprenta asupra economiei de-a lungul timpului. Sau cel puțin de la Adam Smith încoace. Așteptăm sugestiile Dvs. pentru viitoarele teme pe care le doriți abordate în #LecțiadeEconomie. Ne găsiți pe site, pe Facebook, X/Twitter și Bluesky.
Există o criză a costului vieții în gospodăriile britanice nemaiîntâlnită în recesiunea din anii ’80. Dar economiștii fac aluzie la un nou fenomen care înrăutățește o situație proastă. Ei îl numesc skimpflation – un termen inventat în SUA, devenit acum un cuvânt familiar în Marea Britanie. Alan Cole, scriitor la Full Stack Economics și economist senior la Congresul SUA, a rezumat skimpflation ca fiind “atunci când consumatorii primesc mai puțin pentru banii lor”.
În cazul inflației, plătești mai mult pentru aceleași bunuri, dar în cazul skimpflației, plătești mai mult pentru ceva mai rău. Cole a spus că faptul că faptul că trebuie să aștepți mai mult timp pentru produse este un simptom al acestui fenomen.
Criza actuală l-a familiarizat pe cetățeanul mediu cu inflația: Costul vieții urcă până la cer! Dar acum se vorbim de shrinkflation și, mai nou, de skimpflation. Shrinkflația este atunci când primești mai puțin pentru aceeași sumă pe care o plătești. Este ca și cum ai primi jumătate de tabletă de ciocolată la preț de una.
Dar skimpflația este greu de identificat, o poți depista atunci când devii conștient. La cumpărături veți da peste cineva care umple rafturile unui supermarket pentru că nu există schimburi de noapte. Poate că marca dvs. preferată lipsește pentru că unele produse sunt eliminate din stocurile supermarketurilor pentru a economisi costurile de depozitare.
Pe fondul inflației, întreprinderile reduc serviciile și calitatea. Se numește “skimpflation” și este posibil să nici nu observați că se întâmplă.
Când produsele de pe rafturi devin din ce în ce mai mici din punct de vedere cantitativ, dar plătiți același preț, vorbim despre o practică cunoscută sub numele de “shrinkflation” – pe care am detaliat-o într-un alt episod din serialul nostru #LecțiadeEconomie.
Dar, pe lângă micșorarea produselor, se întâmplă adesea că business-urile reduc, de asemenea, calitatea și disponibilitatea serviciilor lor, menținând în același timp prețurile constante. Acest lucru se numește “skimpflation” – și, deși schimbările sunt uneori semnificative, ele trec adesea neobservate.
“Skimpflation se definește ca fiind faptul că întreprinderile se “zgârcesc” la calitatea unui produs sau serviciu”,
spune Scott A. Wolla, ofițer de educație economică la Federal Reserve Bank of St Louis. Pe măsură ce prețurile materiilor prime cresc odată cu inflația, întreprinderile se zgârcesc cheltuind mai puțin pe servicii sau materiale pentru a rămâne profitabile – reduceri care se transferă la client, chiar dacă prețurile rămân stabile.
De unde provine termenul?
Podcastul Planet Money al producătorului de radio american NPR a inventat termenul în 2021. Podcastul a remarcat că este vorba despre o inflație invizibilă, în care consumatorii plătesc la fel sau mai mult pentru servicii care sunt sub nivelul celor de odinioară.
Aceștia au folosit exemplul Magic Kingdom, unde vizitatorii Disneyland și Disney World au trebuit să meargă pe jos o milă pentru a ajunge la parcul de distracții, deoarece serviciul de tramvai din parcarea auto s-a defectat și a fost suspendat.
Un exemplu contemporan de skimpflație
În 2021, consumatorii i-au reproșat concernului Disney că și-a redus ofertele pentru același preț al biletelor din parcurile lor de distracții. În timpul procesului de redresare Covid-19, compania nu a reușit să repornească serviciile de transport către și dinspre parcări, ceea ce i-a obligat pe vizitatori să meargă pe jos aproape o milă pentru a intra și a ieși din parcurile lor tematice. După ce a primit reacții furibunde din partea vizitatorilor furioși, Disney a început încet să reintroducă serviciul.
În linii mari, zgârcenia este o problemă importantă pentru consumatori, care se poate manifesta prin schimbări în ceea ce privește forța de muncă, cum ar fi:
- reducerea numărului de lucrători care să asiste în magazine;
- reducerea calității ofertelor, cum ar fi eliminarea nivelurilor de servicii;
- înlocuirea ingredientelor de înaltă calitate cu unele de calitate inferioară, cum ar fi în cadrul producției.
Mai multe industrii din toate domeniile se zgârcesc, dar majoritatea consumatorilor nu se prind repede de această tendință. Acest lucru se datorează faptului că este mai complicat să vezi cum se întâmplă în timp real.
“Calitatea este uneori greu de observat de către consumatori”,
spune Joseph V Balagtas, profesor asociat de economie agricolă la Universitatea Purdue, SUA.
Iar Scott Wolla este de acord.
“Acest lucru este mai greu decât contracția cantității (din cadrul shrinkflației), unde un consumator poate observa pur și simplu prețul pe unitate – să spunem dolari pe gram sau pe litru.”
Gândiți-vă la asta: este mult mai ușor să citiți o etichetă și să vedeți că băutura pe care o aveți în mână este mai mică, decât să știți că cafeneaua dvs. locală a încetat să mai folosească ingrediente organice.
Companiile se zgârcesc
În magazinele alimentare, explică Balagtas, este acum ceva obișnuit ca clienții să își pună singuri în pungi articolele la casă, în loc ca un funcționar să o facă pentru ei. Numărul de stații de auto-checkout a crescut în întreaga lume, cu mai puțini lucrători disponibili pentru a-i ajuta pe clienți să plătească – o schimbare pe care unii consumatori o interpretează ca pe o degradare a serviciilor.
Întrebat despre acest concept, David Blanchflower, profesor de economie la Dartmouth College și fost membru al consiliului de politică monetară al Băncii Angliei, a declarat că întotdeauna a crezut că este vorba de modelul [de pe piața de retail] cu șosete.
“Îmi amintesc de acum mulți ani: costul șosetelor a rămas constant, dar pe măsură ce costurile au crescut, la fel a crescut și grosimea șosetei. Nu sunt sigur cât de semnificativă este [skimpflation]. Ceea ce aș vrea să știu este în ce măsură inflația măsoară cu exactitate lucrurile?”.
În cea mai mare parte a carierei sale economice, Cole a susținut că, din cauza faptului că era atât de greu de inclus în date creșterile calității produselor, statisticile oficiale exagerau gravitatea inflației. În prezent, el crede că cifrele oficiale subestimează gravitatea inflației.
În opinia sa, skimpflation este mai frecventă atunci când este dificil de fabricat bunuri sau când economia globală suferă.
“În mod obișnuit, pe măsură ce globul devine bogat, veți observa că bunurile și serviciile devin mai scumpe. Cu toate acestea, pandemia Covid-19 ne-a redus productivitatea și ne-a făcut mai săraci în numeroase domenii, împingându-ne să facem reduceri”.
El adaugă că acest lucru este mai frecvent în “piețele vânzătorilor”, precum cea în care ne aflăm acum. În această atmosferă, există un flux financiar mai mare în întreaga economie și numeroși consumatori dornici de bunuri și servicii limitate.
Într-o economie similară celei din perioada de criză 2008-2011, cumpărătorii cu bani lichizi aveau avantajul tranzacțiilor, iar vânzătorii sau lucrătorii aveau puțină putere de negociere. Dacă vă puteați permite să fiți cumpărător, lumea era o “piață a cumpărătorilor” între 2008 și 2011. Banii au fost semnificativ mai puțin abundenți în această perioadă.
Înlocuitori mai puțin costisitori
Înainte de conflictul ucrainean, prețurile alimentelor erau deja în creștere ca urmare a prețurilor ridicate la energie, precum și a altor probleme. Potrivit lui Jason Bull, de la compania Eurostar Commodities, cu sediul în West Yorkshire, citat de InternationlFinance.com, afacerile caută rețete mai accesibile pentru a plăti această inflație.
Pentru a compensa prețurile crescute ale aprovizionării și transportului, spune el,
“toate companiile se uită la ingrediente și se gândesc: putem folosi ceva mai ieftin pentru a face aceeași treabă – poate o altă făină sau un alt amidon”.
Bull susține că, în timp ce calitatea și aroma nu variază dacă se schimbă rețeta, prețul poate varia. Producătorii de alimente vor să facă în așa fel încât oamenii să își permită să aibă o dietă echilibrată. Cu toate acestea, există posibilitatea ca oamenii să consume alimente mai puțin bogate în nutrienți.
Punctul de vedere al lui Jason este împărtășit de Andrew Selley, directorul executiv al Bidfood, un important distribuitor de produse alimentare din Marea Britanie, care a avertizat luna trecută că prețurile în creștere ale alimentelor vor forța furnizorii de servicii de catering în școli să ia “decizii dificile”. Copiii vor fi nesănătoși dacă furnizorii de catering vor servi mai puține porții sau vor utiliza componente mai ieftine.
Creșterea costurilor alimentelor reprezintă o preocupare majoră și pentru industria ospitalității, forțând restaurantele să folosească “ingineria meniului” (sintagma care desemnează utilizarea unor componente mai puțin costisitoare) pentru a face calculele să funcționeze pentru fiecare masă.
Omul, animal leneș
Deși skimpflation este un concept nou, analiștii susțin că economiștii ar trebui să-l ia în serios. Ne aflăm într-o paradigmă economică tristă de genul “Primești mai puțin pentru banii tăi”, în care vânzătorii au puterea și companiile pot scădea calitatea produselor pentru același preț. Este evident că oamenii sunt nemulțumiți de modul în care sunt furnizate serviciile în lumea vestică, odinioară recunoscută pentru rigoare și calitate.
Cu toate acestea, o mulțime de clienți suportă aceste deteriorări ale serviciilor. Ei cedează inerției consumatorilor și continuă să susțină companii nesatisfăcătoare pentru că nu vor să își facă timp să caute și să folosească o alternativă.
Suntem ființe leneșe în mod inerent, care urmează “regula muncii mai puține”, după cum a spus un psiholog american proeminent, Clark Hull. Așadar, rămânem cu instituția pe care o disprețuim, fie că este vorba de bancă, de asigurare, de operatorul de telefonie mobilă, de furnizorul de servicii de internet sau de magazinul de software. Ne convingem că toate companiile și organizațiile rivale sunt la fel de îngrozitoare. Diavolul pe care îl cunoaștem este preferabil celui pe care nu îl cunoaștem.
În aceste vremuri, sintagma latină Caveat Emptor “Let the buyer beware” sau “Lăsați cumpărătorul să fie precaut” este un adagiu care ne vine în minte atunci când discutăm despre clienți și posibilitatea lor de a găsi produse și servicii care nu le satisfac așteptările.
Ascultați podcastul #LecțiadeEconomie AICI, pe Spotify sau pe afaceri.live
Episoade anterioare:
#LecțiadeEconomie | Sloganul Nike sau ultimele cuvinte ale unui ucigaș înaintea execuției
#LecțiadeEconomie | Cotă unică, cotă progresivă? Un reputat profesor de economie explică diferența
#LecțiadeEconomie: Business Angel | Ce este investitorul-minune într-un startup și cum îl găsim?
#LecțiadeEconomie | Iei credit și ți s-a cerut un fidejusor? Ce este fidejusiunea?
#LecțiadeEconomie | Ce este shrinkflația? Prețul rămâne, dar cantitatea scade pe furiș
#LecțiadeEconomie | Se interzice numerarul? Cash is King! Ce înseamnă expresia?
#LecțiadeEconomie: Barter sau troc? Mai putem vorbi azi de sistemul de schimb marfă contra marfă?
#LecțiadeEconomie: Tauri sau urși? Bull Market – Ce este și cu ce se diferențiază de Bear Market?
#LecțiadeEconomie | Ce este burnout-ul? O lume întreagă pare epuizată la locul de muncă
#LecțiadeEconomie: Ce sunt FMCG-urile sau bunurile de consum cu mișcare rapidă?
#LecțiadeEconomie: Zero-Sum-Game | Ce este un joc cu sumă nulă?
#LecțiadeEconomie: “Greedflation” | Ce este “lăcominflația”, mit sau realitatea vremurilor?
#LecțiadeEconomie: Ce este benchmarking-ul? Definiție, tipuri, costuri și utilizări
#LecțiadeEconomie: Hi-Flex Economy-Bine ai venit în economia flexibilă, unde totul e opțional!
#LecțiadeEconomie: Despre oameni și porci. Ce semnifică “Lipstick on a Pig”/”A Ruja Porcul”?
#LecțiaDeEconomie: Care este sensul expresiei economice “Cumpărați zvonul, vindeți știrile!”?
#LecțiadeEconomie: Ce este factoring-ul? Avantaje și “mituri” despre factoring
#LecțiadeEconomie: Foarte la modă, ce înseamnă totuși “economia circulară”? Ce beneficii avem?
#LecțiadeEconomie: Care e diferența între inflație și deflație? De ce inflația poate fi bună?
#LecțiadeEconomie: Vinde în mai și cară-te! Care e sensul zicalei “Sell in May and go away”?
#LecțiadeEconomie: Ce este IPO? Cum se calculează, care sunt aspectele care influențează IPO?
#LecțiadeEconomie: Ce este deficitul de cont curent? Cum trebuie gestionat, cum stă România?
Așteptăm sugestiile Dvs. pentru viitoarele teme pe care le doriți abordate sub umbrela #LecțiadeEconomie. Ne găsiți pe site, pe Facebook, X/Twitter și Bluesky!
Fiți la curent cu ultimele noutăți! Urmăriți AFACERI.news și pe 
