#LecțiadeEconomie | Teoria prostului mai mare – Întotdeauna se găsește unul mai “isteț” ca tine
Ascultați podcastul #LecțiadeEconomie AICI, pe Spotify sau pe afaceri.live
Teoria prostului mai mare, sau “greater fool theory” cum se numește aceasta în limbajul anglo-saxon economic de specialitate, spune că puteți profita de pe urma unei investiții atâta timp cât există un prost mai mare decât dumneavoastră care să cumpere investiția la un preț mai mare. Aceasta înseamnă că ai putea face bani de pe urma unei acțiuni supraevaluate atâta timp cât altcineva este dispus să plătească mai mult pentru a o cumpăra de la tine.
Sub umbrela #LecțiadeEconomie, aducem în atenția publicului AFACERI.news concepte, doctrine, termeni, principii economice, evenimente celebre care și-au pus amprenta asupra economiei de-a lungul timpului. Sau cel puțin de la Adam Smith încoace. Așteptăm sugestiile Dvs. pentru viitoarele teme pe care le doriți abordate în #LecțiadeEconomie. Ne găsiți pe site, pe Facebook, X/Twitter și Bluesky.
În finanțe, teoria “greater fool” sugerează că uneori se pot face bani prin cumpărarea de active supraevaluate – elemente cu un preț de achiziție care depășește drastic valoarea intrinsecă – dacă aceste active pot fi revândute ulterior la un preț și mai mare.
În acest context, un “prost” ar putea plăti pentru un activ supraevaluat, în speranța că îl poate vinde unui “prost și mai mare” și să obțină un profit. Acest lucru funcționează doar atât timp cât există suficient de mulți noi “proști mai mari” dispuși să plătească prețuri din ce în ce mai mari pentru activul respectiv. În cele din urmă, investitorii nu mai pot nega faptul că prețul nu mai este în concordanță cu realitatea, moment în care o vânzare poate determina o scădere semnificativă a prețului până când acesta se apropie de valoarea sa justă, care, în unele cazuri, poate fi zero.
În cele din urmă, rămâi fără proști pe măsură ce piața pentru orice investiție se supraîncălzește. A investi în conformitate cu teoria celui mai mare prost înseamnă a ignora evaluările, rapoartele de profit și toate celelalte date. Ignorarea datelor este la fel de riscantă precum acordarea unei atenții prea mari acestora, astfel că persoanele care aderă la teoria prostului mai mare ar putea rămâne cu partea scurtă a bățului după o corecție a pieței.
Ce este FOMO sau frica de a rămâne în afara tendințelor?
Oamenii încep să cumpere doar pentru că îi văd și pe alții cumpărând. Frica de a pierde ceva (FOMO – fear of missing out) intră în acțiune, iar prețul activului este desincronizat de utilitatea sa (cunoscută economic în domeniu sub numele de valoare intrinsecă). După cum vă puteți imagina, acest lucru nu poate continua la nesfârșit.
Întregul scenariu se transformă într-o rundă grandioasă de scaune muzicale, scrie Medium.com. Pe măsură ce muzica răsună cel mai tare, prețul urcă cel mai repede; acest lucru este adesea descris în domeniu ca fiind o “bulă”. Când muzica se oprește, cel mai “mare” prost rămâne cu un activ a cărui valoare se depreciază rapid (un “deținător de sac” în argoul financiar). Cel mai “mare” nebun este atunci obligat să înregistreze o pierdere din speculația sa.
Pe de altă parte, atâta timp cât un “prost” este capabil să evite să fie “cel mai mare” prost, este posibil să obțină un profit (prin vânzarea către un prost “mai mare”). Acesta este motivul pentru care propunerea speculativă pare atât de atractivă pentru mulți jucători de pe piață.
Exemple de teoria prostului mai mare
În domeniul imobiliar, teoria prostiei mai mari poate stimula investițiile prin așteptarea conform căreia prețurile cresc permanent. O perioadă de creștere a prețurilor poate determina creditorii să subestimeze riscul de neplată.
Pe piața bursieră, teoria “greater fool” se aplică atunci când mulți investitori fac o investiție îndoielnică, presupunând că o vor putea vinde mai târziu unui “prost mai mare”. Cu alte cuvinte, ei cumpără ceva nu pentru că sunt de părere că merită prețul, ci mai degrabă pentru că sunt de părere că vor putea să îl vândă altcuiva la un preț și mai mare.
Arta este o altă marfă în care speculația și accesul privilegiat determină prețurile, nu valoarea intrinsecă. În noiembrie 2013, managerul de fonduri speculative Steven A. Cohen de la SAC Capital vindea la licitație opere de artă pe care le dobândise de curând prin tranzacții private. Printre lucrări se numărau picturi de Gerhard Richter și Rudolf Stingel și o sculptură de Cy Twombly. Se aștepta ca acestea să se vândă cu până la 80 de milioane de dolari. În relatarea vânzării, The New York Times a notat că “Întotdeauna comerciant, domnul Cohen profită, de asemenea, de piața de artă activă de astăzi, unde noii colecționari vor plăti adesea mult mai mult pentru operele de artă decât valorează acestea.”
Piața criptomonedelor, exemplu clasic de prost mai mare și lacom
Criptomonedele au fost caracterizate ca fiind exemple ale teoriei prostului mai mare. Numeroși economiști, inclusiv mai mulți laureați ai premiului Nobel, au descris criptomonedele ca neavând nicio valoare intrinsecă.
În schimb, în perioade de hiperinflație sau în regiuni îndepărtate, prețurile bunurilor de primă necesitate pot fi atât de exorbitante încât, în raport cu piețele normale, aceste prețuri pot părea arbitrare. Cu toate acestea, costul local de a face afaceri în raport cu prețul din aceste regiuni, precum și necesitatea de a se hrăni și de a se adăposti într-o criză hiperinflaționistă, justifică prin profit sau beneficiu real prețul “nesăbuit”. În aceste cazuri, nu putem vorbi despre o “bulă speculativă”, chiar dacă prețurile sunt foarte mari.
Dând un exemplu mai aproape de noi, este posibil ca actuala piața imobiliară a Clujului să fi atinsă de “teoria prostului mai mare”. Asta deoarece este puțin probabil ca prețurile pe metru pătrat în unele zone să sară în mod real de 4000 de euro sau chiar să ajungă la 5000 de euro. Însă, cu siguranță investitorii în aceste spații mizează că prețurile vor ajunge și mai mari în următoarea perioadă (scurtă) de timp. Un lucru e cert: doar timpul și piața vor regla lucrurile.
Ascultați podcastul #LecțiadeEconomie AICI, pe Spotify sau pe afaceri.live
Episoade anterioare:
#LecțiadeEconomie | Învierea pisicii moarte. Ce reprezintă pe piețele financiare un “dead cat bounce”?
#LecțiadeEconomie | Ce este funemployment? Cum adică plăcerea de a savura… șomajul?!
#LecțiadeEconomie | ”Efectul Ianuarie” sau ”luna taurului” pe Wall Street
#LecțiadeEconomie | “Staycation” sau mai luați o pauză pe-acasă când se-anunță recesiune
#LecțiadeEconomie | Skimpflația sau zgârcenia contemporană. Afacerile umblă la calitate pe nesimțite
#LecțiadeEconomie | Sloganul Nike sau ultimele cuvinte ale unui ucigaș înaintea execuției
#LecțiadeEconomie | Cotă unică, cotă progresivă? Un reputat profesor de economie explică diferența
#LecțiadeEconomie: Business Angel | Ce este investitorul-minune într-un startup și cum îl găsim?
#LecțiadeEconomie | Iei credit și ți s-a cerut un fidejusor? Ce este fidejusiunea?
#LecțiadeEconomie | ”Dolarizarea” economiei și efectele ei perverse. Sau cum politicienii spun (și fac) lucruri trăsnite
#LecțiadeEconomie | Ce este shrinkflația? Prețul rămâne, dar cantitatea scade pe furiș
#LecțiadeEconomie: Amazon, paradoxul antitrust | Studenta de la Drept și ”călcâiul lui Ahile” al celui mai mare retailer de pe glob
#LecțiadeEconomie | Se interzice numerarul? Cash is King! Ce înseamnă expresia?
#LecțiadeEconomie: Barter sau troc? Mai putem vorbi azi de sistemul de schimb marfă contra marfă?
#LecțiadeEconomie: Ce este neomarxismul? Mai mult despre Școala de la Frankfurt, mai puțin despre trotinetiști
#LecțiadeEconomie: Monetarismul – Mai pot guvernele azi să stabilizeze economiile după teoria lui Milton Friedman?
#LecțiadeEconomie: Tauri sau urși? Bull Market – Ce este și cu ce se diferențiază de Bear Market?
#LecțiadeEconomie | Cele 4 principii de bază ale economiei. Și exemple răcoritoare direct din fabrica de bere!
#LecțiadeEconomie: “Teoria gândacului” – sau cum lucrurile rele din piețe sunt chiar mai rele decât par
#LecțiadeEconomie | Ce este burnout-ul? O lume întreagă pare epuizată la locul de muncă
#LecțiadeEconomie: Ce sunt FMCG-urile sau bunurile de consum cu mișcare rapidă?
#LecțiadeEconomie: Reshoring. Sau ce n-a putut pandemia, a reușit războiul. Companiile își aduc producția acasă
#LecțiadeEconomie: Zero-Sum-Game | Ce este un joc cu sumă nulă?
#LecțiadeEconomie: “Greedflation” | Ce este “lăcominflația”, mit sau realitatea vremurilor?
#LecțiadeEconomie | Sfaturi de miliardar. Warren Buffett: “Dacă nu găsești o modalitate de a face bani în timp ce dormi, vei munci până la moarte”
#LecțiadeEconomie | RIP, Metaverse! Ascensiunea și prăbușirea în doar trei ani a Metaversului propovăduit de Zuckerberg
#LecțiadeEconomie: Ce este greenwashing-ul? Ecologia le-a luat mințile companiilor, care fac orice de dragul ei
#LecțiadeEconomie: Ce este benchmarking-ul? Definiție, tipuri, costuri și utilizări
#LecțiadeEconomie: Hi-Flex Economy-Bine ai venit în economia flexibilă, unde totul e opțional!
#LecțiadeEconomie: Despre oameni și porci. Ce semnifică “Lipstick on a Pig”/”A Ruja Porcul”?
#LecțiaDeEconomie: Care este sensul expresiei economice “Cumpărați zvonul, vindeți știrile!”?
#LecțiadeEconomie: Ce este factoring-ul? Avantaje și “mituri” despre factoring
#LecțiadeEconomie: Foarte la modă, ce înseamnă totuși “economia circulară”? Ce beneficii avem?
#LecțiadeEconomie: Care e diferența între inflație și deflație? De ce inflația poate fi bună?
#LecțiadeEconomie: “Vinde în mai și cară-te!” Care e sensul zicalei “Sell in May and go away”?
#LecțiadeEconomie: Ce este IPO? Cum se calculează, care sunt aspectele care influențează IPO?
#LecțiadeEconomie: Ce este deficitul de cont curent? Cum trebuie gestionat, cum stă România?
Așteptăm sugestiile Dvs. pentru viitoarele teme pe care le doriți abordate sub umbrela #LecțiadeEconomie. Ne găsiți pe site, pe Facebook, X/Twitter și Bluesky!









